Boxul – pe butuci

Ultimii trei boxeri romani au parasit ringurile Campionatelor Mondiale de box de la Milano. Nu numai ca am ramas fara medalii, dar nici macar unul nu a reusit sa ajunga sa lupte in meci decisiv pentru prezenta pe podium, chiar daca, in conformitate cu tintarul tragerilor la sorti, in faza sferturilor ar fi avut parte de boxeri de reala valoare. Daca privim la rezultatele din galele de ieri dupa amiaza, remarcam faptul ca dintre toti boxerii romani prezenti, cel mai aproape de obiectiv a fost tinarul Razvan Andreiana, medaliat cu argint la Campionatele Mondiale de tineret Guadalajara 2008, desi era cotat cu mai putine sanse decit alti boxeri cu oarece firma. Razvan l-a avut ca adversar in optimi, in limitele categoriei 54 kg pe cubanezul Leon Yankiel, cel care in finala olimpica de la Beijing a fost invins pe nedrept de un pugilist mongol. Razvan a avut o comportare absolut remarcabila si poate ca daca n-ar fi fost dorinta de revansa neostoita a pugilistilor cubanezi dupa esecul din China (manifestata, probabil, si la nivel de lobby), dinamovistul ar fi provocat marea surpriza a categoriei. La finele primei reprize, scorul pe buletinele de punctaj erau 2-2. La fel de echilibrata a fost disputa si in celelalte doua runduri, dar pina la urma, decizia a apartinut lui Yankiel cu 12-9, desi, daca i-ar fi fost acordata lui Razvan nu ar fi fluierat nimeni in sala "Mediolanum Center". Daca Andreiana ar fi cistigat, l-ar fi intilnit in sferturi pe kazahul Kanat Abutalipov, un alt boxer puternic, insa ne-ar fi permis in continuare sa visam.

La categoria celor mai masivi boxeri (peste 91 kg), Razvan Cojanu a dat, dupa ce a invins un obscur togolez, de ucraineanul Roman Kapitonenko, medaliat cu bronz la Europenele de la Liverpool. Dupa prima repriza, se putea trage speranta ca romanul va reusi sa prinda sferturile (unde l-ar fi intilnit pe fenomenul rus Artur Beterbiev), insa Razvan s-a stins in cea de-a doua. Ultimul rund a fost pe muche de cutit, decizia finala revenind lui Kapitonenko cu 13-9. In fine, Constantin Bejenaru, supranumit "Pitbull" a fost un biet pekinez in intilnirea cu indianul Dinesh Kumar, boxer fara vreo carte de vizita deosebita. Decizia de 19-7 pentru Kumar este conforma cu realitatea si naste semne de intrebare. Mai trebuie mers in continuare pe mina unor eterne sperante, precum Bejenaru, Gavril sau Iulian Stan, in realitate pugilisti plafonati, numai buni de maturat cu samoanii, afghanii si alte natii de acest gen? Mai trebuie mers pe mina "maestrului" Relu Auras, expert in a veni cu mina goala de la competitii importante? De la editia Houston 1999 a Mondialelor de box pentru amatori, cind tricolorii antrenati de Francisc Vastag au venit cu doua titluri mondiale si alte cinci medalii, au trecut zece ani sau o vesnicie?