Confesiunea unui sclav

Ca un impatimit al fotbalului ce ma aflu si prin natura profesiei, butonez mereu pe Internet, cautind nu numai informatii utile pentru paginile de ziar, dar si reactii ale utilizatorilor, pe forumul gazetei noastre, dar si pe altele. De exemplu, accesez destul de des site-ul clubului Politehnica Iasi, unde fanii echipei din Copou isi exprima opiniile despre fotbal in general si Poli isi special, isi manifesta dragostea fara limite fata de echipa mult iubita, sau isi varsa naduful in termeni mai putin academici in raport cu lucrurile care nu le convin. Foarte bine, asa sint suporterii din lumea intreaga, o specie aparte, pe care trebuie s-o intelegem. Insa ceea ce am citit zilele trecute pe site-ul gruparii din Copou depaseste puterea mea de intelegere. A unui om care a exultat, acum peste 30 de ani, la succesele Craiovei Maxima, a urlat trezind tot blocul la golul lui Cornel Talnar inscris pentru Dinamo la Hamburg, a iesit de nebun pe strada in seara magica de mai, de la Sevilla, in 1986. A trait cu intensitate meciurile Stelei cu Betis si Middlesbrough, ale Rapidului cu Hamburg si Stuttgart, ale lui Dinamo cu Everton si Marseille.
Dar ce posteaza un neispravit pe site-ul clubului: „Mi-e scirba de unii dintre locuitorii acestui oras. Cum e posibil ca atitia oameni sa-si manifeste bucuria pentru o echipa din Bucuresti chiar in centrul orasului. Penibil!!!. Luati exemplul ultrasilor din Timisoara, care au iesit sa le strice bucuria sclavilor”. Raspunsurile sint cam in acelasi ton, unul dintre „oamenii liberi” (oare sint liberi?) cerind chiar sa se ia atitudine pe stadion. Poate chiar „sclavii” ar trebui ciomagiti, pentru ca au indraznit sa sarbatoreasca, in strada, succesul unei formatii bucurestene.
Ce trebuie sa stie desteptii pamintului?
1. Steaua, Rapid si Dinamo sint echipe bucurestene in campionatul Romaniei. In confruntarile internationale, ele sint echipe ROMANESTI si ne reprezinta in fotbalul european, tara care ne da papica, berica si conexiune pe web.
2. Inainte de a fi ieseni, sintem cu toti romani. Si inainte de a fi romani, sintem oameni. Avem sentimente si simpatii, dar si dreptul de a ni le manifesta.
3. Daca vreodata (sa dea Domnul!) va ajunge si Politehnica Iasi sa ne reprezinte tara in Europa, vor conta, la repartitii si trageri la sorti, si punctele unor echipe din alte orase. Inclusiv Bucuresti.
4. Noi nu sintem italieni sau spanioli, ca sa ne bucuram de esecurile rivalelor din campionat. N-avem puzderia lor puncte in coeficientul national.
5. Daca suporterii bucuresteni n-ar iesi pe strazi la performantele unor echipe din provinicie, e treaba lor. Inseamna ca sint mai putin romani decit altii. Dovada? reactiile suporterilor „ciinilor” in timpul meciului Steaua – Standard.
In ceea ce ma priveste, recunosc ca sint un sclav: ma voi bucura de orice calificare a unei echipe romanesti, fie ea Steaua, Dinamo, Rapid, Poli Timisoara, CFR Cluj, Poli Iasi, sau SC Vaslui. Spre disperarea acelor oameni liberi. De orice ratiune sau simtire.