Portugalia maxima

Portugalia: Ricardo – Miguel, Andrade, Carvalho, Valente – Costinha, Maniche (’86 – Couto) – Figo, Deco, Ronaldo (’67- Petit)- Pauleta (’75 – Gomes). Antrenor: Luis Felipe Scolari.
Olanda: Van Der Sar – Reiziger, Stam, Bouma (’56- Van Der Vaart), Van Bronckhorst – Cocu, Davids – Overmars (’46 – Makaay), Seedorf, Robben (’81 – Van Hooijdonk)- Van Nistelrooy. Antrenor: Dick Advocaat.
Cartonase galbene: Cr. Ronaldo, Valente, Figo / Overmars, Robben
Arbitru: Anders Frisk (Suedia).
1-0, min. 26: Deco executa un corner si Ronaldo, scapat de marcajul lui Van Bronckhorst, reia cu capul in plasa din 6 m;
2-0, min. 58: corner scurt de pe stinga si Maniche il executa pe Van der Sar cu un sut cu efect din coltul careului mare;
2-1, min. 63: Andrade lobeaza perfect peste… Ricardo, dupa o centrare semnata de Van Bronckhorst;
De la doua echipe carora le place atacul trebuia sa te astepti la spectacol. Si asteptarile au fost rasplatite din plin, atita vreme cit ritmul de joc al intilnirii a fost infernal si ocaziile au curs cu nemiluita. Beneficiind si de maniera de arbitraj a suedezului Frisk, care a dat cursivitate jocului, cele doua formatii s-au inscris intr-o cursa nebuna catre gol si, pina la urma, a rezultat o partida de vis in care s-a consumat energie cit pentru trei jocuri. Cei care au dat tonul ritmului alert au fost gazdele care l-au avut pe Figo, un jucator renascut din propria-i cenusa, dupa reprezentatii mai fade pina atunci. Cu schimbari dese de flancuri cu Ronaldo, Figo a reusit sa destabilizeze defensiva batava, Reiziger si Van Bronckhorst resimtind din plin mutatiile. Asa s-au nascut ocaziile lui Ronaldo (care a ratat intilnirea cu o centrare a lui Figo) si apoi Pauleta, care a fost blocat in fata portii de Bouma dupa o cursa a aceluiasi Figo, golul semnat de Ronaldo venind parca firesc dupa un moment de visare a olandezilor. Cu Robben blocat perfect pe stinga de Miguel, cu Seedorf inchis de cuplul Costinha-Maniche, olandezii au mers pe mina veteranului Overmars, care a reusit sa-i faca zile negre lui Valente. Furia olandeza a fost insa lipsita de consistenta in conditiile in care lui Van Nistelrooy (care n-a prea miscat in fata fundasilor centrali portughezi) i-a fost anulat un gol pe motiv de ofsaid (dupa o pasa geniala a lui Overmars) si asta in vreme ce ocaziile majore au stat tot in picioarele portughezilor: Pauleta liber la 8 m dupa o centrare Maniche si bara a lui Figo dupa ce l-a ametit pe Van Bronckhorst. Repriza secunda a inceput la fel de furibund si Pauleta a avut din nou golul de 2-0 in picior dupa ce a scapat frontal cu Van der Sar. Si ce n-a reusit Pauleta a facut Maniche, cu un al doilea sau gol fantastic la Euro 2004. La acest scor parea mai mult decit evident ca singura sansa a olandezilor de a spera la finala este atacul, facut cu orice risc. Presiunea a crescut constant, Andrade a redus diferenta insa misiunea oaspetilor nu era simpla cit timp Scolari si-a inchis toate culoarele spre poarta prin introducerea lui Petit si Couto. Constructia lucida a durat prea putin si varianta mingilor aruncate in careu a ramas singura speranta a Olandei, care a avut egalarea in virful capului lui Van Bronckhorst, ceea ce avea sa fie cea mai mare ocazie batava a reprizei care se putea incheia cu un nou gol al lui Deco, pe contraatac. (L.M.)