Un iesean in Insula Afroditei

In primavara anului 1978, fondul auditiv al unui apartament din cartierul Alexandru cel Bun era bruiat de tipetele unui copil, abia venit pe lume. Zvapaiat a fost si in continuare, iar la 10 ani, impreuna cu citiva prieteni de la bloc, a mers la sala Vointa, unde Iosif Matthyas si Viorel Soroceanu i-au pus pentru prima data manusile in mina. Dupa citeva zile, dintre toti baietii de cartier dornici de a deveni vedete, singurul care a continuat sa mearga la sala a fost Ovidiu Bobirnat, pustiul firav dar plin de energie. Abia dupa un an, tatal sau, amic cu Soroceanu, a aflat ca fiul sau merge la box, sport cu care Bobirnat senior cochetase. "Mi-a fost frica sa nu ma lase, insa m-a incurajat" motiveaza Ovidiu.
Desi antrenamentele incepeau la 9, pustiul venea la sala de la 7,30. "Nu aveam rabdare, plecam cu noaptea in cap sa lucrez sau sa ma uit la galele ce faceau sala plina pe atunci " rememoreaza cel care a fost la un pas de a renunta la box pentru fotbal: "Pe la 14 ani am fost o luna la juniorii lui Poli, faceam antrenamente pe Abator insa maestrul Soroceanu a vorbit cu tata, care m-a trimis inapoi la box". Alegere inspirata, pentru ca la 16 ani Ovidiu devine pentru prima data campionul Romaniei. " Eram junior II si atunci am simtit ca sint boxer cu adevarat si ca pot face cariera" spune pugilistul care incepe sa adune medalii pe banda rulanta. Devine campion national de juniori si de tineret in 1996, titluri ce-i aduc mutarea la Centrul Olimpic de la Galati si selectionarea in lotul national de juniori, obtinind medalia de bronz la Mondialele de la Havana. "1996 a fost un an foarte bun pentru mine, insa numai eu stiu prin cite am trecut pentru a ajunge intre primii trei din lume. Plingeam in cantonament la Zarnesti pentru ca nu stiam decit pregatire si atit".
90 de milioane pentru un titlu mondial
1997 debuteaza nefericit pentru ieseanul ce fusese racolat de presedintele de atunci al FR Box, Ioan Serban si transferat la Freedom Star Constanta. "La un antrenament, dupa ce a fost data comanda <stop>, Cristache m-a lovit pe la spate si mi-a provocat o fractura de mandibula. Mi-am scos si certificat medico-legal, insa, pina la urma, m-am decis sa nu merg mai departe cu reclamarea cazului. Am strins din dinti, am revenit si am urcat la 57 de kilograme, pentru a lupta cu el la Nationale. A pierdut insa in semifinala si am devenit campion national". Dupa un alt titlu intern la tineret in ’98 (la seniori nu a boxat, fiind plecat din tara) atinge apogeul carierei in 1999 cind devine campion national si urca pe treapta a treia a podimului la Mondialele de la Houston. Medalie ce i-a adus si cel mai mare cistig financiar de pina acum, circa 90 de milioane de lei cu care si-a cumparat un apartament de trei camere in care locuieste si acum impreuna cu sotia.
Olimpiada – un vis pe jumatate ratat
Anul urmator este lovit din nou de ghinion: sufera o ruptura de ligamente la umarul sting, caruia nu i se da de cap. "Nu puteam nici sa tin bratul sus. Medicii mi-au spus ba ca trebuie sa ma operez, ba ca imi trebuie repaos. Se apropiau calificarile pentru Olimpiada si am boxat accidentat obtinind biletul pentru Siyney" mentioneaza Bobirnat. Nerefacut, pierde in primul tur in fata viitorului campion olimpic, kazahul Satarhanov. "Nu puteam sa nu merg la Olimpiada, unde poti ajunge poate o data in viata. Chiar daca am pierdut ramin cu amintirea ca am fost acolo" .
Esecul si problemele medicale au determinat o raceala a conducatorilor boxului autohton si Bobirnat incepe sa-si caute alt drum. " Am avut oferte din Australia, insa am ales-o pe cea venita din Cipru unde m-a dus prietenul meu, Dan Simionica cu care ma pregatesc si acum in Iasi, alaturi de maestrul Soroceanu. Dan m-a prezentat fostului presedinte al Federatiei din Cipru, care acum o conduce pe cea de Kick-boxing. Domnul Andreas mi-a oferit din prima un salariu de 500 dolari, casa si masa in Nicosia, pentru a lupta pentru clubul lui, Latsia" .
In Cipru, nu exista stress
Iata inceputurile aventurii cipriote ale celui mai valoros pugilist scos de Iasi. Ovidiu ne povesteste cum era traiul pe acolo: "Sala de lucru este dotata cu aparate pe care cred ca niciodata nu le va avea lotul nostru national. Ma pregatesc alaturi de Andreas si de Dan, atunci cind acesta vine in Cipru. Ce ma bucura este ca am recapatat placerea de a boxa, locul cantonamentelor interminabile fiind luat de un program mai liber, in care accentul se pune pe colaborare. Aici nu aveam Craciun, nu aveam Paste, acolo imi permit chiar sa ies seara la un restaurant pentru a minca fructe de mare sau mincarea lor, foarte asemanatoare cu a noastra. Si, culmea, fac categoria fara probleme, scapind de stresul permanent dat citeodata si de citeva sute de grame".
Raiul boxerilor
Forma pe care o are "Bobita", asa cum este alintat, a fost aratata si la editia din acest an a Centurii de Aur pe care a cistigat-o (pentru Cipru!), dupa ce l-a invins in finala pe titularul lotului Romaniei, Adrian Nascu. "Prima data nu am vrut sa particip, dupa raceala cu care am fost tratat anul trecut. M-am hotarit in ultimul moment si am venit cu mare ambitie la turneu pentru a arata ce pot si am trecut lejer in finala de Nascu, pe care-l invinsesem si in trecut de multe ori. La sfirsit, Feri Vastag si Rudel Obreja, un om care are m-au felicitat sincer spunindu-le cipriotilor ca au avut nevoie de un roman pentru a cistiga si ei o Centura" . In afara unei mese la restaurant oferita familiei, la intoarcerea acasa, Ovidiu nu a risipit cei 1000 $ cistigati, investindu-i in apartament sau cumparind o masina de spalat automata. "Totdeauna ma gindesc si la viitor" declara pugilistul pentru care primul plan este obtinerea cetateniei Ciprului, tara pentru care vrea sa participe la Europenele din Rusia. Acest pas, coroborat cu obtinerea unor performante, ar insemna implinirea materiala deplina. "In Cipru boxul este destul de slab, insa cei care obtin rezultate sint tinuti in palme chiar de Guvern, care i-a platit unui rus naturalizat peste 5000 de dolari pentru un bronz la Jocurile Mediteraneene si ii da un salariu de 1000 $ lunar".
Iarba verde de acasa
Chiar daca in Cipru o duce excelent, pe Ovidiu ata il trage tot acasa. "Desi am o multime de prieteni in Cipru, tot aici e sufletul meu. Vreau sa termin si Facultatea de Sport pe care am inceput-o la Constanta, vreau ca si sotia, Catalina sa faca o facultate si sa putem stringe ceva bani pina sa facem un copil pentru ca atunci cind acesta se va naste sa nu-mi spuna <Tati, vreau o ciocolata> si eu sa-i spun ca nu am bani. Acum fac scoala de soferi, iar din primii bani cistigati imi voi lua o Dacia Nova asa cum are nasul meu, Crinu Olteanu".
De profesionism nu vrea inca sa auda. "Eu inca am probleme la umar si nu vreau sa fortez. Acum au inceput sa se cistige bani frumosi si la amatori, bani care te fac sa nu regreti toate sacrificiile pe care le-ai facut. Pai cred ca 99% din ceea ce boxez acum se datoreaza pregatirii din anii trecuti, acum sint mult mai relaxat cind intru in ring. Boxul nu este asa de greu pe cit pare. Ajungi la niste automatisme si, ca si la fotbal, daca inveti sa faci un dribling frumos iti reuseste si in continuare. Totul este sa te mentii intr-o forma fizica buna" , spune ieseanul-cipriot.
Ovidiu mai sta citeva zile in Iasi iar apoi va pleca din nou in Cipru urmind a schimba sala Vointa cu cea a clubului pentru care boxeaza. Bineinteles, cu gindul ca la 24 de ani mai are foarte multe de spus in box. (Ovidiu MINEA)