„Vreau sa ajung ca Nadia”

Gimnastica romaneasca a fost in ultimele decenii un izvor nesecat de legende. Legende si in sens propriu si in sens figurat. Acestea au purtat nume (Nadia, Aurelia, Daniela, Lavinia ori Catalina), ori tratamente indurate de copiii ce ajung la Deva, avind drept cuvinte-cheie „foame” sau „bataie”. Iasul, care nu are nici un club de gimnastica sportiva (!) a privit mai detasat acest sport, multumindu-se sa vibreze doar la transmisiile televizate ori la scandalurile aparute regulat in presa ultimilor ani. De ceva vreme insa, in fosta capitala a Moldovei exista o familie implicata direct in fenomen, care spera sa treaca numele Iasului alaturi de Onesti, Constanta ori Bacau pe harta producatoarelor de campioane.
Malina Savoaia a vazut-o la 4 ani la televizor pe Nadia Comaneci. De atunci, are un singur vis: „Sa ajung ca ea!”. La 5 ani a inceput gimnastica la CS Corado Iasi, insa pasiunea pentru gimnastica artistica a invins-o pe cea ritmica, practicata la clubul iesean. „La inscrierea la scoala am fost in fata unei decizii foarte importante pentru viata singurului meu copil. Fusese acceptata la Liceul de Arta, la clasa de pian insa mi-a spus ca isi doreste din tot sufletul sa ajunga gimnasta. Desi avea doar 7 ani, am avut incredere in ea si i-am respectat decizia. Ne-am luat inima in dinti si am mers la Deva, la un trial la care au fost selectati copiii ce sint acceptati sa invete si sa se pregateasca la Colegiul National Sportiv «Cetate». A trecut testul si s-a hotarit sa ramina acolo”, povesteste mama Malinei. Inceputurile au fost dureros de dificile. „Imi era tare dor de parinti, plingeam si ii sunam zilnic. Ca sa ma linisteasca veneau de doua ori pe saptamina la mine, chiar daca faceau 26 de ore dus-intors! Dupa un trimestru am inceput sa ma obisnuiesc si au inceput sa ma viziteze o data pe saptamina, iar acum la doua saptamini” spune Malina, ajunsa la 11 ani.
Copilul ce pare apasat de salba de medalii adunata la Campionatele Nationale (locul II cu echipa), Scolare (locul II cu echipa si la sarituri) ori in turnee in strainatate (Franta, Slovenia, Ungaria, Serbia) nu regreta nici o clipa decizia de a-si sacrifica copilaria pentru a deveni campioana. Nu-i pasa ca maninca ciocolata o data pe luna, iar portiile de mincare sint subtiri! Nu-i pasa ca nu are timp de joaca! Nu-i pasa ca zilele decurg dupa acelasi tipar, pe care-l spune pe de rost: „Micul dejun, la 8 antrenament, de la 10 la 14 scoala, apoi prinzul, o ora si jumatate de meditatii, de la 17 la 19.30 al doilea antrenament, cina si culcarea la 21.30”. Isi doreste un singur lucru: „Vreau sa ajung ca Nadia!”
Simplu nu le-a fost nici parintilor, oameni simpli care pe linga inconfortul sentimental au trebuit sa umble serios la buzunar, mai ales pina ce Malina a devenit bursiera a Federatiei Romane de Gimnastica. „Ca si ea, stim si noi ca fara sacrificii nu se poate face performanta”, spune mama sportivei ce trece de la an la an pe mina unei alte antrenoare, la ora actuala lucrind cu Ramona Maria Micu.
In ciuda programului cazon, Malina nu zugraveste drept „cazarma” Liceul de la Deva. „Programul e strict, insa stim ca asta trebuie sa facem ca sa ajungem campioane. Toata lumea e prietenoasa, ne ajutam unele pe altele. Chiar si marile campioane actuale maninca cu noi, vorbesc cu noi si ne incurajeaza sa muncim pentru a ajunge unde sint ele acum”.
In 2008, cind Beijing va organiza Olimpiada, Malina va avea 14 ani. Chiar daca stie ca sansele de a ajunge acolo sint mici, micuta ieseanca spera sa fie in China. Citeodata, visele copiilor se implinesc… (Ovidiu MINEA)

Publicitate și alte recomandări video