Prof. dr. Dumitru D. Brănişteanu, medic primar endocrinolog, Spitalul Universitar „Sf. Spiridon“:

“Hormonii tiroidieni (secretaţi de glanda tiroidă) au efecte multiple – aceştia influenţează activitatea inimii, a creierului, precum şi metabolismul – consumul energetic al organismului şi arderile necesare bunei funcţionări a diverselor organe şi ţesuturi. Hormonii tiroidieni facilitează acţiunea altor hormoni, ca spre exemplu a catecholaminelor, precum şi proliferarea sau activitatea unor celule (ca de exemplu, celulele pielii sau celulele osoase). La nou-născuţi şi copii, hormonii tiroidieni influenţează creşterea şi dezvoltarea, maturarea scheletului osos şi a creierului.

Manifestări „în oglindă“

Ţinând cont de efectele lor, e de aşteptat ca excesul hormonilor tiroidieni (hipertiroidia) şi deficitul acestora (hipotiroidia) să fie caracterizate prin modificări „în oglindă“.

Palpitaţii şi puls accelerat în hipertiroidie

Astfel, hipertiroidia e caracterizată prin palpitaţii, puls rapid (tahicardie), nervozitate, agitaţie, labilitate psihică, irascibilitate, insomnii, coşmaruri, hipertermie (senzaţie de căldură), transpiraţii, poliexoneraţie (scaune frecvente) şi în forme severe scădere ponderală în pofida apetitului crescut.

În hipotiroidie îndelungată inima pacientului bate rar

Invers, în hipotiroidie îndelungată inima pacientului bate rar (bradicardie), acesta e somnoros, îşi găseşte greu cuvintele, nu se poate concentra, se mişcă greu, şi este tot timpul frig, are constipaţie severă, rebelă la tratament şi creşte în greutate chiar dacă nu mănâncă mult.

Pielea hipertiroidianului e caldă, fină, transpirată

Pielea hipertiroidianului e caldă, fină, transpirată, reflexele şi sunt vii, accelerate, prezentând un tremor al extremităţilor, adesea supărător, unghiile se rup, părul e fin, friabil, masa musculară se topeşte şi forţa musculară e scăzută, el neputând să se ridice de pe scaun fără a se ajuta împingându-şi genunchii cu mâinile ( „semnul taburetului“).

La hipotiroidian, pielea e dimpotrivă rece, uscată, îngroşată

La hipotiroidian, pielea e dimpotrivă rece, uscată, îngroşată, infiltrată, cu un strat gros de ţesut cornos care îi dă un aspect murdar, având o tentă gălbuie (carotenică). Din cauza retenţiei apei în toate ţesuturile, faţa hipotiroidianului are un aspect infiltrat, edemaţiat, infiltrarea interesează şi musculatura, dând un aspect pseudoatletic, dar determinând crampe musculare, muşchiul inimii este şi el infiltrat, părul e uscat şi cade, sprâncenele se răresc mai ales în treimea externă. Infiltrarea hipotiroidianului interesează şi limba, care apare mărită (macroglosie), dar şi urechea medie – determinând scăderea auzului şi corzile vocale – ducând la răguşirea vocii.

De ce apar problemele cu tiroida

Atât hipertiroidia cât şi hipotiroidia se pot însoţi de o creştere în dimensiuni a tiroidei (guşa). Totodată, guşa poate apărea fără a fi însoţită de o modificare a funcţionalităţii tiroidiene, devenind incomodă pentru pacient doar prin efectul său de masă.

O cauză frecventă a hipertiroidiei este boala Basedow-Graves – afecţiune autoimună care apare mult mai frecvent la femei tinere. În această afecţiune apar anticorpi care stimulează tiroida continuu, determinând creşterea difuză în volum a acesteia şi îmbogăţirea vascularizaţiei. Tiroida astfel stimulată va secreta cantităţi mari de hormoni tiroidieni, determinând hipertiroidie. Adesea, în boala Basedow Graves se asociază o creştere în dimensiuni a globilor oculari, care ies din orbită, dând pacientului un aspect anxios, speriat (exoftalmia basedowiană). Cauza exoftalmiei este tot autoimună.

O altă cauză frecventă a hipertiroidiei este reprezentată de apariţia în interiorul tiroidei a unor formaţiuni nodulare solide (noduli tiroidieni) alcătuite din celule tiroidiene care au tendinţa să secrete fără noimă, independent de stimulii obişnuiţi care provin de la hipofiză, cantităţi prea mari de hormoni tiroidieni. Nodulii tiroidieni care secretă prea mulţi hormoni tiroidieni sunt cunoscuţi sub denumirea de adenoame toxice. Dacă hipertiroidia este dată de un singur adenom toxic, afecţiunea e cunoscută sub denumirea de „adenom toxic Plummer“. Dacă în aceeaşi tiroidă se găsesc mai multe adenoame toxice, afecţiunea e denumită „guşa multinodulară toxică“. Nodulii tiroidieni hiperfuncţionali (adenoamele toxice) apar de obicei la vârste mai înaintate, în mod egal la femei şi bărbaţi.

Există şi situaţii în care, deşi tiroida creşte în dimensiuni, devine incapabilă să mai secrete hormoni tiroidieni, determinând hipotiroidie. Cea mai frecventă cauză de hipotiroidie cu guşă este tot de origine autoimună, fiind cunoscută sub denumirea de „tiroidita Hashimoto, forma hipertrofică“. În această afecţiune, celulele sistemului imun „se răzvrătesc“ împotriva tiroidei, infiltrând-o treptat şi înlocuind ţesutul tiroidian normal. Prin acest proces, deşi tiroida creşte în dimensiuni, nu mai e capabilă să secrete hormoni tiroidieni, apărând semnele de hipotiroidie. Fiind tot o boală autoimună, ca boala Basedow Graves, tiroidita Hashimoto apare mai frecvent la femei. De menţionat e că de multe ori hipotiroidia nu e însoţită de creşterea în dimensiuni a tiroidei, ci dimpotrivă de atrofierea şi fibrozarea acesteia (tiroidita Hashimoto – forma atrophică).

Cum se pune diagnosticul

Diagnosticul afecţiunilor tiroidiene comportă în principal o latură investigativă funcţională, cu dozări hormonale care certifică sau infirmă supoziţia diagnostică, precum şi investigaţii care demonstrează cauza bolii (de exemplu, dozarea unor anticorpi antitiroidieni). Aspectul morfologic al tiroidei (guşa difuză sau guşa nodulară) poate fi investigat imagistic (ecografie sau scintigramă tiroidiană) iar în cazurile rare de guşă compresivă (a se înţelege o tiroidă mare, plonjantă în spatele osului pieptului, însoţită de fenomene de obstrucţie respiratorie superioară şi tulburări de deglutiţie) se poate recurge la investigaţii imagistice suplimentare (de exemplu – RMN). De cele mai multe ori însă, guşile care sunt însoţite de tulburări de secreţie hormonală nu sunt atât de mari încât să aibă un efect compresiv, problema de bază care trebuie rezolvată rămânând reglarea nivelului hormonilor tiroidieni.

De multe ori nu este nevoie de tratament, ci doar de urmărire

În mod evident, o creştere simplă şi moderată de volum a tiroidei, difuză sau nodulară, neânsoţită de modificări hormonale şi tulburări de compresie, are în majoritatea cazurilor un prognostic excelent, nefiind necesară de multe ori nici o atitudine terapeutică, ci doar de urmărire. Nodulii tiroidieni descoperiţi trebuiesc totuşi priviţi cu puţină circumspecţie, întrucât arareori ei pot reprezenta leziuni maligne. De aceea, atitudinea generală în cazul unui nodul tiroidian este de urmărire ecografică periodică şi eventual de efectuare a unei puncţii cu ac subţire – manevră simplă prin care se extrag celule din noduli care pot fi examinate histologic, în vederea excluderii unei eventuale malignităţi (n.r. – noduli cancerigeni)“.

Afecţiunile tiroidiene în perioada copilăriei

Mai rar, afecţiunile tiroidiene pot apărea în perioada copilăriei. „Copilul hipertiroidian, deşi prea slab, creşte în înălţime mai repede, în timp ce copilul hipotiroidian nediagnosticat creşte mai încet, rămânând mic, îndesat şi cu picioare scurte. În plus, copiii hipotiroidieni nediagnosticaţi de la naştere şi fără tratament de substituţie acordat la timp, suferă o întârziere ireversibilă de maturare a creierului, rămânând cu un deficit intelectual permanent de grade variate, funcţie de severitatea deficitului de hormoni tiroidieni şi de momentul iniţierii terapiei de substituţie hormonală“, încheie dr. Dumitru Brănişteanu.