Ad libitum: Cvartetul curtat in toata Europa ramine „legat de casa”

Subtitlu

duminică, 08 martie 2009, 17:11
11 MIN
 Ad libitum: Cvartetul curtat in toata Europa ramine „legat de casa”

In cele peste doua decenii de cind evolueaza pe cele mai mari scene au participat la doua competitii internationale. Iar la acestea au cistigat tot ce se putea cistiga in materie de concurs destinat cvartetelor de coarde. La Evian, in 1997, si-au adjudecat premiile de la toate sectiunile, lucru nemaiintilnit in istoria competitiei si care, de altfel, nu s-a mai repetat de atunci. Si-au cladit un renume despre care, in mod ironic, s-a auzit extrem de putin la noi. Iasul are unul dintre cele mai puternice cvartete de coarde pe plan mondial, dar de evolutiile acestuia abia se bucura publicul fidel al Filarmonicii iesene. In schimb, anual cei patru sustin concerte in afara tarii gratie impresarilor straini.

Filarmonica de Stat "Moldova" cuprinde in acest moment Orchestra simfonica, Corul "Gavriil Musicescu" si Cvartetul Ad libitum. Cvartetul a intrat in urma cu un an in rezidenta in cadrul institutiei si imparte cu aceasta atit publicul fidel, cit si problemele de ordin financiar sau logistic. Componenta actuala a cvartetului este Adrian Berescu (Iasi) – vioara I, Serban Mereuta (Ploiesti) – vioara II, Bogdan Bisoc (Iasi) – viola si Filip Papa (Timisoara) – violoncel. Ad libitum este considerat pe drept cuvint urmasul celebrului Cvartet Voces, iar colaborarea dintre cele doua a ramas una continua.

Totul a pornit de la o idee pe care actualul sef al Filarmonicii a avut­o in urma cu 20 de ani. "Cind vine vorba despre Ad libitum, nu putem sa nu facem referire si la Cvartetul Voces. Bujor Prelipcean este primul violonist al Cvartetului Voces si el e cel care ne­a invatat tot ce ne putea invata. In 1989, cind eram in anul I de studii la Academia de Arte, Bujor Prelipcean era profesorul nostru de muzica de camera. A vrut sa faca un cvartet in acel an. Primul cvartet pe care l­am interpretat atunci a fost Opus 18, nr. 1, de Beethoven. E acelasi pe care l­am interpretat si in urma cu citeva zile. Dupa aceea, am prins cu totii «virusul»!", a declarat Adrian Berescu, unul dintre cei patru componenti ai Ad libitum.

Acestia si-au dorit un nume care sa emane atit originalitate, cit si sa exprime perfect legatura cu muzica. "Numele de «Ad libitum» a venit foarte simplu si natural. Eram in cautarea unui nume pentru formula in care ne aflam, vroiam un nume care sa fie legat de muzica, dar si unul care sa fie original. «Ad libitum» este o indicatie tehnica de interpretare, asa cum sint «forte» sau «piano». Intr­o traducere libera, inseamna «la buna placere», «dupa dorinta»", spune Adrian Berescu.

"Muzica nu e un concurs"

De la infiintare si pina acum, Bisoc, Papa, Mereuta si Berescu nu au participat decit la doua concursuri internationale, acolo unde au demonstrat ceea ce vroiau sa demonstreze pe atunci. Ulterior, cei patru au preferat sa nu mai participe la astfel de concursuri. "Muzica nu e un concurs. Nu asa vedem noi muzica. Poate de aceea, de la infiintare si pina in prezent, am participat la doua concursuri internationale, la care am si cistigat premii. In 1996 am participat la Concursul «Max Regen», in Sondershausen – Germania -, apoi, in 1997, la «Evian» – in Franta. La acesta din urma am luat toate cele trei premii puse in joc: Marele Premiu, Premiul Presei si cel pentru realizarea unui CD", precizeaza Adrian Berescu.

Acesta a adaugat faptul ca, dincolo de concursuri, exista dorinta simpla de a face muzica in adevaratul sens al cuvintului. "Fiecare dintre noi are diverse hobby­uri, eu sint cu motociclismul, baietii sint cu pescuitul, cu vinatoarea, cu calculatoarele. Dar meseria noastra este muzica, iar pasiunea numarul 1 este tot muzica! Noi sintem patru firi diferite si sintem cu totii incapatinati, insa micile divergente care apar intre noi sint constructive, ne ajuta in ceea ce facem. Cu toate ciudateniile pe care le are fiecare dintre noi, tratam muzica foarte serios. Lumea ne stie dupa cum cintam. Drept dovada ca am cintat in majoritatea salilor importante din Europa", spune Berescu.

De aceeasi parere este si Serban Mereuta, care spune ca in cvartet este ca intr­o familie. "Sintem ca o familie. Inevitabil, mai apar si mici divergente de opinie. Daca nu ar aparea, ceva nu ar fi in regula! Si, in principiu, lupta contrariilor duce la o evolutie", crede Mereuta.

"Talentul nu e niciodata de ajuns!"

Adrian Berescu isi aduce aminte ca pasiunea pentru muzica si in special pentru vioara a inceput de la o virsta frageda. "La trei ani am vazut prima mea vioara si am fost incintat de ea. Pe la patru ani si jumatate, am vazut din nou o vioara. Era pe strada Lapusneanu un magazin cu instrumente muzicale. Am vazut vioara in vitrina si nu m­am lasat pina ai mei nu mi­au luat­o. Costa 600 de lei si, pe vremea aia, erau bani! In primii opt­zece ani de cintat nu iese mare lucru din ceea ce incerci sa faci. Oricum, e nevoie de multa munca pentru orice instrument, talentul nu e niciodata de ajuns, daca vrei sa fii foarte bun la ceea ce faci. Insa in special pentru instrumentele cu coarde trebuie sa muncesti. Daca vrei sa te apuci de un instrument cu coarde, trebuie sa fii constient din start ca vei fi un sclav al lui! Exersam cite cinci­sase ore pe zi impreuna si citeva ore le folosim pentru studiul individual, exceptie facind week­end­urile", mentioneaza Berescu.

Pe de alta parte, Serban Mereuta crede ca e un lucru destul de complicat sa faci parte dintr­un cvartet. "Cei mai multi dintre muzicieni incep sa iubeasca si sa se tina de pasiunea asta de la cinci, sase, sapte ani. Facem chestia asta de mult timp si e normal sa reprezinte atit munca noastra, cit mai ales pasiunea noastra", spune Mereuta.

"Nu poti sa spui ca nu ai chef"

In cvartet nu depinzi numai de tine ca muzician. Depinzi de colegi si, inevitabil, si colegii depind de tine, crede Serban Mereuta. "Este adevarat ca in cei 20 de ani de cvartet, au fost unele zile in care am resimtit o umbra de rutina. Insa, chiar daca iti vine sa spui ca nu ai chef intr­o zi, nu o poti face. Vin ceilalti trei componenti ai cvartetului si, in ziua respectiva, poate fara sa iti dai seama pe moment, poti creste considerabil din punct de vedere tehnic. In orice caz, fiecare dintre noi este constient de faptul ca, indiferent daca avem chef sau nu sa facem ceea ce facem de atita vreme, nu putem sa lasam totul balta, pentru ca nu sintem singuri, facem parte dintr­un grup unit. Cind unul «nu are chef», au chef ceilalti trei si e de ajuns sa te motiveze! Plus ca trebuie sa luam in calcul faptul ca acumularea cantitativa poate duce la un salt calitativ, asta nu e doar o poveste. Orice ora de munca iti poate aduce, cindva, o evolutie", opineaza Serban Mereuta.

Adrian Berescu vine sa intareasca aceasta afirmatie, aratind ca, de multe ori, "pofta vine mincind". "Chestiunea aceasta, cu cheful, este un pic mai complexa. Sigur, fiecare – nu doar in muzica sau in muzica de camera – are zile bune si altele mai putin bune. E adevarat ca uneori poate interveni o oarecare rutina, pentru ca facem chestia asta de 20 de ani, nu o facem de azi­de ieri. Insa pofta vine mincind! Mi­ar fi fost foarte usor sa pun mina pe telefon, sa­i sun pe colegi si sa le spun ca nu am chef. Dar nu am facut­o niciodata, indiferent de starea spirituala in care ma gaseam. Si nici ei nu au facut vreodata chestia asta. Mergeam la repetitii si, dupa jumatate de ora, fara sa­mi dau seama, deodata «aveam chef»!", sustine Adrian Berescu.

"Bucurestiul nu ne iubeste"

Cvartetul Ad libitum a concertat in toata Europa, incepind din Rusia si pina in Olanda. "Pina anul trecut, am fost concert­maestrul Orchestrei Simfonice, iar ceilalti trei baieti au fost sefii de partida la compartimentele respective. Din 2008, Cvartetul Ad libitum este unul de stat. Am fost in diverse turnee de­a lungul anilor, cam in toata Europa, in tari din Vest, precum Germania, Franta, Spania, Olanda, Italia, dar si in Rusia, Croatia, Estonia sau Finlanda", spune Adrian Berescu.

Pe de alta parte, Berescu este de parere ca "Bucurestiul nu poate accepta faptul ca Iasul este «capitala muzicii de camera»". "Bucurestiul nu ne iubeste pe noi. La Festivalul «George Enescu» nu am fost invitati. S­a cintat recent acolo Octuorul de George Enescu de catre un nume mare, insa interpretarea a fost subtire, «necajita»! Voces si Ad libitum ar fi trebuit sa interpreteze Octuorul la Festivalul «George Enescu»! Iasul este capitala muzicii de camera si acest lucru deranjeaza, probabil, mai multa lume. La Ateneul din Bucuresti nu am fost invitati sa cintam. E bine ca am fost invitati la Frankfurt, la Bohn, la Vatican…", subliniaza Adrian Berescu.

Serban Mereuta este insa mai temperat si afirma ca au existat concerte in Bucuresti, chiar daca nu si la anumite evenimente in mod special. "Poate ca e mult spus ca Bucurestiul nu ne iubeste… Concerte in capitala am mai avut. Probabil ca nu a venit timpul nostru sa participam la unele evenimente!", opineaza Mereuta.

"Daca vrei sa fii bogat, nu faci muzica de camera!"

Referitor la banii pe care ii obtine din meseria pe care o practica, Adrian Berescu spune ca, daca cineva vrea sa se imbogateasca, nu se indreapta niciodata spre muzica de camera. "Daca vrei sa fii bogat, faci orice altceva, dar nu muzica de camera! Te apuci de alte chestiuni, daca vrei sa te bati pe burta cu Gigi Becali – sau nu neaparat cu el! Poti sa te minti chiar ca «faci muzica», asa cum cred multi din Romania, care apar pe la televizor in diverse emisiuni si pretind ca ceea ce fac ei se intituleaza «muzica». Sincer, din muzica e foarte greu sa te imbogatesti, cel putin la noi, in Romania, indiferent de genul de muzica pe care il abordezi. Sigur, in strainatate au existat si inca exista oameni care au avut norocul sa se nasca acolo unde trebuie si sa faca si muzica, dar si bani", crede Berescu.

Acesta mai spune ca un muzician bun nu se poate plinge ca moare de foame, insa nici ca are un nivel de trai excelent. "Nu vreau sa ma pling de conditia mea ca muzician. Am avut oferte din strainatate, la fel ca si colegii mei. Insa nu am plecat acolo, unde poate cistigam mult mai bine decit in Romania. Si nu am plecat din simplul motiv ca, acolo, as fi fost «unul dintre…». Aici avem o cu totul alta identitate, ca si grup", a adaugat componentul Cvartetului Ad libitum.

"Cvartetul e ca un giuvaer"

In ceea ce priveste unitatea de grup, Serban Mereuta crede ca, fara ea, cvartetul nu ar mai exista. Sau, in cel mai bun caz, nu ar mai avea aceeasi valoare.

"Daca nu exista dorinta de a face ceva aparte, special, nu se poate vorbi despre un grup unit, despre omogenitate. Cvartetul este ca un giuvaer. Si, pentru ca acest «giuvaer» sa straluceasca, este nevoie ca toti cei patru componenti ai sai sa­si «slefuiasca» partile lor!", subliniaza Serban Mereuta.

Adrian Berescu completeaza afirmatiile colegului sau. "Si intr­o casnicie, cind vezi aceeasi persoana 20 de ani, parca intervine o oarecare rutina. La fel, dupa doua decenii, e imposibil sa nu ai mici certuri cu sotia sau sotul. Dar poate ca astfel de certuri sint mai mult decit binevenite, dau farmec «mariajului». Pina la urma, fiecare e constient de importanta lucrului pe care il face", declara Adrian Berescu.

Arta ca ambasador

In ultima vreme, presa din Italia a facut tot mai des referire la "nenorocirile provocate de imigranti". Mai mult, s­a pus accent din ce in ce mai mult pe aspectele negative legate de imigrantii romani.

Totusi, componentii Cvartetului Ad libitum sint de parere ca "dracul nu e chiar atit de negru". In plus, Adrian Berescu este convins ca nu exista o "conspiratie" impotriva romanilor din Italia. De fiecare data cind a fost in Italia, cind a concertat acolo, nu s­a simtit deloc discriminat, prin muzica putind fi trecute multe bariere, fie ele etnice, religioase ori de apartenenta la un popor sau altul. "Noi, romanii, avem putine lucruri cu care sa ne laudam, de ce sa nu o facem atunci cind, intr­adevar, avem cu ce ne lauda?! In 2008 am avut un concert la Vatican si este impresionant sa vezi ca sute de italieni, printre care si inalti prelati, se uitau cu admiratie la patru romani. De fiecare data cind am fost in Italia nu am avut nici un fel de problema. Nu am resimtit ca as fi strain si nici nu am fost tratat in vreun fel anume, ca sa ma pot plinge. Ba chiar am avut surprize dintre cele mai placute", mentioneaza Adrian Berescu.

In ceea ce priveste "reclama" pe care si­o fac, componentii Cvartetului Ad libitum sint de parere ca la acest aspect ar trebui "sa mai lucreze". "Sint de acord ca la capitolul relatii publice poate ca ar fi indicat sa ne straduim un pic mai mult. Cineva spunea cindva ca viata inseamna opt ore studiu, opt ore somn si opt ore reclama!", spune Adrian Berescu.

 

––

Iasul, orasul din Romania cu doua cvartete de valoare

Orasul Iasi se poate mindri cu faptul ca este singurul centru important din tara care are doua cvartete consacrate: Voces si Ad libitum.

De cind cinta impreuna, membrii Cvartetului Ad libitum au consemnat un palmares invidiat de cele mai importante ansambluri instrumentale. Mai mult, Ad libitum a concertat in cele mai importante sali de spectacole din Europa. De exemplu, cei patru componenti ai cvartetului iesean au concertat in urma cu ceva timp, de Ziua Nationala a Germaniei, impreuna cu violonistul Florin Paul, solist de origine romana stabilit in Germania, in fata unei sali arhipline. Printre altele, Berescu, Papa, Mereuta si Bisoc au participat si la Festivalul International "Mozart", organizat de Conservatorul "Gh. Dima" din Cluj.

In acelasi timp, in palmaresul cvartetului intra si un concert, in anul 2000, la cererea Groupe Société Générale, pentru a promova muzica de camera si formula de cvartet pe teritoriul Frantei. Mai mult, anul 2000 a fost unul de referinta in istoria cvartetului iesean, cu turnee in spatii consacrate ale muzicii de cvartet. Cei patru au fost invitati si la cea de­a XXV­a editie a Festivalului de la Luberon­Provence din Franta, un eveniment dedicat cvartetelor, lasind aceeasi impresie buna ca peste tot unde au concertat. Cu zeci de concerte date in cele mai importante centre muzicale, Ad libitum poate fi considerat un cvartet de marca in Europa.

 

––

Public avizat

Potrivit componentilor Cvartetului Ad libitum, publicul din Iasi este unul avizat, iar cele mai dificile concerte sint cele date "acasa". In acelasi timp, Adrian Berescu considera ca, din pacate, din cauza grijilor de zi cu zi, exista doar "un nucleu", o sectiune de public ce vine constant la concertele Cvartetului Ad libitum. "Am cintat in sali pline in strainatate, nu aveai unde sa arunci un bat de chibrit. Din pacate, la noi, daca omul se gindeste ca nu are ce pune pe masa miine, e greu de crezut ca va fi foarte interesat de muzica de camera sau, in general, de activitati cu un profund caracter cultural. Este trist ca se intimpla acest lucru, dar e o problema generata de sistemul in care traim", spune Adrian Berescu.

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii