A amuţit vocea de aur a sportului

A murit la vârsta de 81 de ani, la spitalul Elias, din cauza unor complicaţii provocate de diabet şi de alte boli cronice. A face un CV al carierei lui Cristian Ţopescu este inutil. Cine nu cunoaşte vocea de la Guadalajara sau Los Angeles, explozia de “zeceeeeeee” de la Montreal? Cine nu i-a simţit lacrimile din glas din finalul meciului de handbal Borac Banja Luka – Steaua (“o mare nedreptate ni s-a întâmplat aici, la Banja Luka, dragi telespectatori”), sau revolta necenzurată de la Moscova, atunci când Nadia a fost “furată, stimaţi români” de către gaşca lui Iuri Titov & Ellen Berger. Este chiar imposibil să ţi-l imaginezi pe Cristian Ţopescu cenzurându-se. Pentru aceasta, a fost suspendat de trei ori din Televiziunea Română. Nu cred că este mai nimerit pentru a creiona portretul omului Ţopescu altceva decât enumerarea acestor nedreptăţi.

1973. După finala CCE la fotbal, între Ajax Amsterdam şi Juventus Torino, comentatorul TVR a lăudat uzinele Fiat pentru că a pus autobuze suporterilor “Bătrânei Doamne” pentru a se deplasa la Belgrad şi a o susţine. “Oare la noi nu s-ar putea întâmpla aşa ceva?“Cuuum? Să trimitem românii afară, să nu se mai întoarcă?” Out!

1976, Jocurile Olimpice de la Montreal. Cristian Ţopescu a citat, într-un moment de respiro, dintr-un studiu al unui antropolog american, care explica, pe argumente morfo-anatomice, de ce sportivii de culoare sunt buni la atletism şi mai puţin buni la înot. “Cuuum? Propagăm rasismul? Out!!”

1983: Suedia – România 0-1 la fotbal. Ţopescu a pomenit despre ofertele din străinătate pe care le au fotbaliştii fruntaşi, gen Balaci, Bölöni, Cămătaru. Şi că acceptarea acestor oferte ar folosi atât lor, ca jucători, cât şi echipei naţionale. “Cuuum? Îndemnăm tineretul nostru să plece din ţară?” Out!!!

De data aceasta, out-ul a fost definitiv. Cu o singură excepţie. Finala Cupei Campionilor Europeni din 1988: AC Milan – Steaua. Cristian Ţopescu a revenit la microfon cu numeroase restricţii în comentariu. A fost cea mai slabă prestaţie a marelui comentator. N-au spus-o alţii, a spus-o el însuşi.

Restul se cunoaşte: a comentat toate sporturile, mai puţin rugby, de care nu s-a lipit.  Cu iubire specială pentru handbal, gimnastică şi fotbal. Până la Cupa Mondială din 1994, când uciderea fotbalistului Andres Escobar pentru un nenorocit de autogol l-a îndepărtat de sportul cu balonul rotund. Şi a fost un luptător până în ultima clipă, după cum spunea Cristina.Mai trebuie spus ceva despre marele şi (de-acum) regretatul Cristian Ţopescu.