A îmbătrânit pe banii noștri. Cum i s-au albit părul și barba lui Vosganian de când stă în Parlamentul României

Cum i s-a transformat chipul în cei 30 de ani de parlamentar, vedeți mai jos:

Implicarea politică a lui Vosganian începe odată cu Revoluția din 1989.

Despre participarea la acele evenimente povestește chiar el: „Am fost unul dintre puținii participanți care au rămas în Piața Universității după ce mitingul din Piața Palatului s-a destrămat. Credeam că nu sunt eu, că nu mi se întâmplă mie, chiar și atunci când am fost dus pe Strada Eforie la sediul Securității, în camera aceea de tortură unde sângele curgea ca tapetul pe pereți. Am fost apoi legați cu mâinile la spate și duși pe un câmp unde am așteptat vreo două ore, crezând că or să ne omoare. Și aceea a fost întâlnirea mea cu moartea. Apoi ne-au suit înapoi în mașină, când au aflat că muncitorii încep să vină spre centru. Unul dintre noi care era mai experimentat în lucruri din astea a strigat „Suntem salvați, ne duc la Jilava, la pușcărie”. Motivul pentru care am participat la acele evenimente este că m-am gândit că, dacă nu sunt acolo în clipa aceea, însemna că tot ce am răbdat până atunci a meritat să rabd. A fost un gest de revoltă venind din toate străfundurile celor 30 de ani pe care îi trăisem până atunci”

În februarie 1990, devine membru în Consiliul Provizoriu de Uniune Națională (CPUN), ca reprezentant al comunității armene. În același an, se reînființează Uniunea Armenilor din România (UAR), al cărui președinte este și în prezent. A reprezentat minoritatea armenilor în Parlamentul României ca deputat în două legislaturi (1990-1992, 1992-1996), îndeplinind în această calitate funcțiile de lider al Grupului Parlamentar al Minorităților Naționale (octombrie 1992 – decembrie 1995), membru al Consiliului Minorităților Naționale (din 1993) și, de asemenea, membru în Comisia economică, în Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale (1990-1992), membru în Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare și în Comisia specială pentru avizarea propunerii legislative privind minoritățile naționale și comunitățile autonome (1992-1996).

În 1996 a fondat Partidul Alternativa României (PAR), împreună cu Adrian Iorgulescu și Laurențiu Ulici, devenind președinte al acestuia (1996-1999). Partidul Alternativa României și-a schimbat denumirea în cea de Uniunea Forțelor de Dreapta (UFD) la data de 28 martie 1999, Vosganian îndeplinind funcțiile de copreședinte (1999-2001) și președinte al Consiliului Național (2001-2003) al acestui partid. UFD a fost membru al coaliției CDR 2000, lansată în august 2000 cu scopul de a participa la alegerile din anul 2000. UFD a fuzionat prin absorbție cu Partidul Național Liberal la 19 aprilie 2003.

A fost ales ca senator de Iași în legislatura 1996-2000 (ca reprezentant UFD, pe listele Convenției Democrate Române), și apoi în legislaturile 2004-2008, 2008-2012, 2012-2016 (pe listele PNL). În această calitate a îndeplinit funcțiile de președinte al Comisiei de Buget, Finanțe, Activitate bancară și Piață de capital a Senatului României (1996 – 1998; 2004 – 2006), membru în Comisia pentru muncă și protecție socială (2006 – 2007) și în Comisia economică, industrii și servicii (2007-2008), precum și membru în Delegația Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (2004 – 2007, 2012).

Din decembrie 2012 până în octombrie 2013, a fost ministru al economiei în guvernul Ponta 2.

În 2 septembrie 2013, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) solicită începerea urmăririi penale împotriva ministrului Economiei, Varujan Vosganian pentru „complot și subminarea economiei naționale”. Procurorii îl acuză că a favorizat compania Interagro, deținută de magnatul Ioan Niculae, să obțină prețuri preferențiale de la compania de stat Romgaz. În ziua următoare, Varujan Vosganian a ținut o conferință de presă în care a explicat că „acest dosar are în vedere doar discutarea unor opțiuni de natură economică ale Guvernului, statuate prin Memorandumuri și publicate în Monitorul Oficial”, afirmând că pierderile înregistrate de Romgaz au fost mai mici decât cele ce s-ar fi înregistrat „dacă industria chimică își reducea activitatea.” Senatul a respins solicitarea Parchetului de urmărire penală împotriva lui Varujan Vosganian cu 126–25. Imediat după votul din Senat, în rezultatul discuțiilor În cadrul USL, V. Vosganian și-a dat demisia din Guvern, invocând „sentimentul de onoare și al iubirii de țară”. DIICOT a revenit cu o nouă solicitare în februarie 2015, pe care Senatul a respins-o ca fiind netemeinică. 

Din cauza conflictelor create în cadrul PNL, în urma fuziunii cu Partidul Democrat Liberal, Vosganian a părăsit partidul în februarie 2015, alăturându-se, la sfârșitul aceluiași an, lui Călin Popescu Tăriceanu în Partidul Alianța Liberalilor și Democraților (ALDE). În prezent, Vosganian este vicepreședinte ALDE, conduce filiala ALDE Iași și, în urma alegerilor parlamentare din decembrie 2016, a obținut un nou mandat de parlamentar (al șaptelea), ca deputat și membru al Comisiei de Buget, Finanțe și Bănci a Camerei Deputaților.

Sursa foto. Etienne Ignat – Facebook