Această fetiță, Maya, a primit un singur cadou în viața ei: o eșarfă. Să-i oferim mai mult!

Copiii de la Scoposeni îl aşteaptă pe Moş Crăciun şi speră să le aducă ghetuţele, căciuliţele şi fularele mult dorite. Cei care doresc să se alăture Campaniei de Crăciun a Ziarului de Iaşi pot dona orice sumă de bani atât în contul şcolii, dar şi direct la sediul redacţiei. De asemenea, cititorii Ziarului de Iaşi pot aduce la redacţie pachete cu haine, încălţăminte sau alimente neperisabile pentru familiile ale căror poveşti le-aţi aflat din paginile ziarului. Familii necăjite, care însă se îngrijesc de copii aşa cum pot, muncind din zori şi până în noapte. Fără un venit sigur se descurcă însă greu. Grija zilei de mâine nu dispare aproape niciodată, iar neajunsurile îi fac de multe ori să uite să mai viseze. Cei mai mulţi dintre copii au însă iubirea părintească, în ciuda lipsurilor materiale.

Maya, o fetiţă de 10 ani, nu are însă norocul acesta, iar singura iubire pe care a simţit-o vreodată a venit din partea bunicii sale, părinţii abandonând-o în grija sa. Maya este în grija bunicii sale de la vârsta de 8 luni. Nu a cunoscut dragostea părinţilor, care au lăsat-o încă din faşă, cu probleme de sănăta­te, iar de atunci au uitat cu totul de ea. Acum are 10 ani, iar primul cadou de la tatăl ei, care s-a recăsătorit, l-a primit anul acesta, de ziua ei. O sută de lei, atât a primit fetiţa de la tată în tot acest timp.

Maya este un copil cu­minte şi bun, spune bunica sa. Toate animalele fără adăpost de pe stradă ajung la ea în curte, iar porţia sa de mâncare este mereu împărţită cu ani­mă­luţele. A învăţat să fie bună şi să împartă tot ce are, chiar dacă nu de la părinţii săi. Maya mai are un frăţior, care este la mama sa, recăsătorită în Italia. Când s-au despărţit părinţii, copiii au fost împărţiţi aproape ca nişte obiecte. Băiatul a rămas la ma­mă, iar fata ar fi trebuit să rămână la tată. Între timp, tatăl s-a recăsătorit, iar acum mai are o fetiţă cu noua soţie. Aceasta din urmă nici nu vrea însă să audă de Maya, chiar dacă, din când în când, sora vitregă ajunge şi ea la bunică, iar cele două fetiţe se iubesc şi se joacă mereu împreună.

Bunica îi spune povestea de faţă cu ea. O ştie şi Maya prea bine, dar în ochi nu i se citeşte nici tristeţe şi nici suferinţă, ci doar determinare. Din când în când îşi mai sărută sora vitre­gă, pe care o ţine în braţe, îi aşează căciuliţa ca o mamă şi zâmbeşte atunci când cea mică gângureşte. Ea nu a avut parte de mângâiere decât din par­tea bunicii sale, care însă nu are niciun venit. Munceşte cu ziua prin vecini, se îngrijeşte de casele lor, le văruieşte sau le face curat prin casă sau curte. În toamnă a mers şi la muncile câmpului, dar cât mai aproape de casă, unde se întorcea la amiază să îi pregătească Mayei de mâncare sau să aibă grijă că îşi face temele.

Singurul dar de la mamă, o eşarfă în jurul gâtului

Mama Mayei a venit pentru prima şi ultima oară în vizită la ea în urmă cu câţiva ani, la o serbare. A ajuns doar la şcoală, nu şi la bunică acasă. Atunci, după ce serbarea a luat sfâr­şit, i-a lăsat o eşarfă la gât, i-a întors spatele şi a plecat. Nu mai ştie nimic de ea, nu primeşte telefoane sau scri­sori nici măcar de sărbători. De daruri sau sprijin financiar nici nu poate fi vorba. Ştie doar că între timp mai are un frate vitreg în Italia, din cea de-a doua căsătorie a mamei sale, însă pe faţii săi nu i-a întâlnit niciodată.

Maya este un copil necăjit, chiar dacă bunica încearcă să nu-i lipsească nimic, să fie mereu cald în casă, să aibă cu ce se îmbrăca şi rechizite pentru şcoală. Căldura părinţilor îi lipseş­te şi doar îţi poţi imagina ce este în sufletul ei atunci când îşi vede colegii de şcoală împreună cu mamele lor.

Pe lângă lipsa părinţilor din viaţa ei, Maya are şi probleme de sănătate, iar fiecare criză de tuse o face pe Maya să nu mai poată respira şi o aduce pe bunică aproape la disperare. Proble­mele de sănătate au început încă de mică, din primul an în care a stat la bunică. Maya nu are plămânii perfect dezvoltaţi, iar orice răceală, dar şi atunci când este prea frig afară, îi provoacă fetiţei probleme. Bunica a cumpărat cum a putut un aparat de aerosoli. Atunci când l-a cumpărat a dat aproape 500 de lei, bani pe care nu îi avea. A făcut însă rost de ei pentru că fără tratament fetiţa ar fi putut să se oprească din respirat. Când este prea frig, bunica nu o lasă pe Maya la şcoală, iar la orice urmă de răceală aproape că nu mai închide ochii noaptea.

„Când s-a întâmplat prima dată am dus-o pe Maya în braţe, aproape leşinată. Nu ştiam ce să fac şi încotro să apuc“, povesteşte bunica fetiţei momentul primei sale crize.

Maya visează să fie medic veterinar

„Eu mă străduiesc să o ţin în curăţenie, să o ţin sănătoasă şi strictul necesar“, spune bunica.

În casă e o curăţenie de farmacie, chiar şi în bucătărie. Pe jos sunt ţoluri tradiţio­nale, din cordele, care le acoperă pe cele persane, iar pereţii sunt proaspăt văruiţi. Acum a primit câteva gutui de la o vecină, iar bunica le-a mărunţit şi se pregăteşte să facă dulceaţă de gutui. Încearcă să facă în aşa fel încât să nu-i lipsească nimic Mayei, dar nu reuşeşte mereu să facă asta.

Fetiţa este printre cei mai buni elevi din şcoală la învăţătură şi visează să devină medic veterinar, dar în inima ei mereu este o umbră.

„Suferă foarte mult din privinţa mamei şi a tatălui“, spune bunica în timp ce oftează.

Bunica a reuşit cu greu să facă rost de bani pentru lemne iarna asta. A cumpărat trei căruţe de lemne cu aproape 2.000 de lei. Tre­buie să fie mereu cald în casă pentru ca problemele de sănătate ale Mayei să nu recidiveze.

„Am fost la îngrijit case. La toate femeile astea de prin jur. Le ajut la orice. Am mers la cules la vie, la cules porumb. Şi cu asta mi­că, cu sora Mayei, am fost. Am îm­bro­bodit-o bine şi o luam cu mine, iar după şcoală venea Maya şi o lua acasă, o hrănea şi o adormea“, po­vesteşte bunica.

Amelia, sora vitregă a Mayei e şi ea în grija bunicii de trei luni. Părinţii au lăsat-o şi au plecat la muncă în Scoţia. Se întorc înainte de Crăciun, însă acasă o vor lua doar pe Amelia. Maya îşi va privi însă tatăl cum iese pe uşă doar cu sora ei în braţe. Ea va rămâne tot la bunică.

S-au alăturat campaniei

Alături de campanie s-a alăturat şi omul de afaceri Gabriel Mardarase­vici, care a donat pentru cadorile micuţilor de la Scoposeni suma de 3.000 de lei. Gabriel Mardarasevici a menţionat:

„În primul rând le-aş dori destinatarilor donaţiei o viaţă mai bună, putere şi speranţă. Apoi aş menţiona că ar fi grozav ca exemplul Ziarului de Iaşi pe de o parte şi a deja donatorilor pe de altă parte să fie urmat de cât mai mulţi oameni sau organizaţii cu potenţă. Sărbători Fericite!“.