Analiză: Pe cine reprezintă în realitate primarul Mihai Chirica. Misterul celor 11 procente

A fost relevant şi trebuie luat în considerare contextul pandemiei COVID-19, dar faptul că Mihai Chirica a obţinut puţin peste 11% din voturi raportat la populaţia totală cu drept de vot a Iaşului (circa 36.200 din peste 320.000 de alegători) ridică semne de întrebare privind reprezentativitatea în faţa alegătorilor, dar şi conştientizarea cetăţenilor cu privire la importanţa votului. Din acest punct de vedere, „Ziarul de Iaşi” a întrebat mai mulţi profesori universitari şi analişti politici ce prestanţă mai are în acest condiţii un primar în faţa cetăţenilor. Amintim că situaţia de la Iaşi nu e singulară, cifre în jurul a 10% pentru victorie au fost înregistrate şi la Slobozia, Constanţa sau Botoşani.

Lucian Dîrdală: Ar fi bun şi „răul cel mai mic”, dar nu-l putem alege – Politologul ieşean Lucian Dîrdală apreciază că o astfel de problemă a reprezentativităţii există, dar nu consideră că sunt diferenţe mari între situaţia unui lider ales executiv direct şi cea a membrilor unor organe colective, precum consilierii sau parlamentarii. El atrage atenţia asupra faptului că prezenţa la vot este slabă şi „ar fi bizar să fie şi altfel” în contextul în care implicarea cetăţenilor în politică este de aceeaşi manieră, cu excepţia momentelor de indignare sau de acumulare de emoţii la nivel social. „Democraţia este un bun pe care românii îl doresc, dar în care nu sunt dispuşi să investească.

Aşadar, da, există o problemă de reprezentativitate, dar aceasta nu ar afecta autoritatea celor aleşi decât dacă, începând din a doua zi de după scrutin, ei ar simţi controlul exigent al comunităţii”, a explicat Lucian Dîrdală.

Acesta consideră că votul în două tururi ar trebui să fie cel folosit, pentru că oferă unui cetăţean ocazia să se simtă mai implicat, luând decizia finală în stabilirea conducătorului local, chiar şi prin metoda „răului cel mai mic”. „Pentru a nu exista dubii, eu susţin revenirea la două tururi, dar resping o bună parte din argumentaţia care o însoţeşte, mai ales pe cea venită dinspre partidele politice: nimeni nu le împiedică să facă alianţe preelectorale, nimeni nu le împiedică să-şi promoveze din vreme politicieni care să se afirme ca alternative pentru funcţia de primar, nimeni nu le împiedică să recurgă la personalităţi de prestigiu din societatea civilă dacă nu au în rândurile lor candidaţi buni. Şi nimeni nu împiedică mediul de afaceri, mediul non-guvernamental sau elitele academice să susţină candidaţi independenţi, dacă oferta partidelor nu le satisface”, a punctat Lucian Dîrdală. El consideră că această concepţie generală a societăţii şi faţă de vot nu va putea schimbată în scurt timp, fiindcă populaţia reacţionează la apărarea democraţiei doar atunci când ea este pusă în pericol existenţial, atlfel „vor fi puţini cei care vor investi în ea”.

Liviu Antonesei: Ne-am trezit cu junii corupţi în locul bătrânilor corupţi – Şi scriitorul Liviu Antonesei spune că democraţia noastră arată aşa cum este fiindcă partidele, în marea lor majoritate, arată ca structuri clientelare, nu ca iniţiative oneste de reformă şi reprezentare a cetăţenilor. „Cvasi-mafiote, împărtăşesc toate, în grade variabile, aceeaşi ideologie bicefală care miciurinizează populismul şi cleptocraţia. De asta şi pare aşa de firească migraţia de la o gaşcă la alta. Până acum, tentativele de auto-reformă, de întinerire sau chiar feminizare au eşuat. Ne-am trezit cu junii corupţi în locul bătrânilor corupţi”, a precizat Liviu Antonesei. Acesta crede că Mihai Chirica nu va avea în ochii alegătorilor o problemă de reprezentativitate, fiindcă a câştigat cu votul majoritar al celor care s-au prezentat la alegeri.

Nu e vina lui Mihai Chirica, crede scriitorul, sau a vreunui alt om politic aflat în această situaţie, ci a sistemului politic care timp de 30 de ani a condus către situaţia unde ne află astăzi. „Avem o clasă politică incompetentă, lacomă, fără legătură cu alegătorii şi cu realitatea ţării. Factorii agravanţi sunt traseismul politic şi condiţiile speciale ale procesului electoral în urma pandemiei. Alegerea primarilor, ca şi a preşedinţilor de CJ, într-un singur tur nu este în măsură să sporească legitimitatea, ci o reduce”, a completat scriitorul.

Gh.-Ilie Fârte: Mulţi români votează cu picioarele, mutându-se în altă ţară – La solicitarea „Ziarului de Iaşi”, conf.univ.dr. Gheorghe-Ilie Fârte, specialist în ştiinţe ale comunicării de la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, a identificat şase motive pentru care majorităţile din consiliile locale şi cele judeţene nu vor fi alese în viitorul apropiat cu 50%^1 din voturile alegătorilor, pentru a le garanta reprezentativitate adevărată. El identifică modalitatea de alegere într-un singur tur de scrutin, percepţia că alegerile sunt lipsite de o miză importantă, penuria de candidaţi viabili, traseismul politic, inexistenţa unei campanii electorale vibrante sau antrenante şi disponibilitatea redusă a cetăţenilor de a-şi asuma costurile implicării în lupta politică.

„În situaţii normale, când se administrează doar probleme curente într-un climat de relativă bunăstare, lipsa sprijinului electoral explicit nu constituie o problemă. Lipsa de reprezentativitate nu împiedică îndeplinirea mandatului. Însă, la prima situaţie de criză serioasă, aleşii locali care nu beneficiază de încrederea majorităţii corpului electoral se vor vedea nevoiţi să-şi părăsească posturile şi funcţiile”, a precizat conf.dr. Gheorghe-Ilie Fârte.

El punctează faptul că dezavantajul alegerii într-un singur tur este acela că o clasă politică poate fi înnoită foarte greu şi sunt avantajate partidele mari şi candidaţii care se află deja în funcţie. Profesorul spune că trebuie să existe un sistem de vot proporţional, cu un prag mult mai mic de 5%, trebuie alegeri în două tururi la primari şi preşedinţi de CJ, ca numărul mandatelor unui primar să fie limitate şi să se discute teme electorale care au cu adevărat o miză pentru cetăţeni. Doar aşa poate fi reaprins interesul pentru jocul politic, în opinia sa. „Nu trebuie uitat faptul că mulţi români dezamăgiţi de calitatea candidaţilor şi a ofertelor electorale preferă să voteze cu picioarele, mutându-se în altă ţară. Neresimţind presiunea electoratului frustrat şi nemulţumit, partidele politice îşi permit să-şi urmărească propria agendă şi să amâne propria lor reformare”, a conchis acesta.