Analiză: Unde-s pistoalele, unde-s pumnalele? Şase cauze ale startului ratat al Politehnicii

Din capul locului trebuie spus că succesul sibienilor este absolut logic dacă ţinem cont de realitatea din teren. Exceptând posesia (62% pentru gazde, dominarea fiind sterilă însă, la fel ca la Cluj), ardelenii s-au impus la toate cifrele statistice (3-4 la şuturi pe poartă, 5-6 la şuturi în afara porţii, 0-4 la cornere, 1-2 la bare, 0-3 la ocazii mari) şi la impresia generală, senzaţia că oaspeţii se vor impune fiind mereu pregnantă.

Care sunt cauzele startului ratat, vom încerca să analizăm în cele ce urmează.

1. Diferenţă uriaşă între Liga I şi Liga a II-a

În sezonul trecut, am subliniat în mod repetat faptul că nivelul Ligii a II-a a fost extrem de modest. De fapt, acest lucru era evident pentru multă lume, cu excepţia exaltaţilor care-i puneau la zid pe realişti, acuzându-i că minimalizează „uriaşa” performanţă a Politehnicii, promovarea.

Certificarea ideii anterioare vine (şi) acum, chiar dacă Liga I actuală este şi ea în regres evident în ultimii ani, dovadă fiind şi prăbuşirea dramatică din cupele europene, în care cluburile româneşti se fac de râs. Astfel, e limpede că între Metaloglobus Bucureşti sau CSM Slatina şi Hermannstadt, dacă ne referim la echipe din play-outul stagiunii trecute din cele două eşaloane, este o distanţă ca de la cer la pământ.

2. Unde a dispărut agresivitatea?

Poate principala pierdere a Politehnicii faţă de sezonul trecut este diluarea spre zero a agresivităţii, „pistoalele” şi „pumnalele” etalate până în vară fiind rătăcite. Sigur, una e să ai în faţă jucători precum Ciuciulete, Parfeon sau Zimţa şi alta e să te confrunţi cu Găman, Neguţ sau Gabi Iancu.

Totuşi, nici sibienii nu erau de speriat, la fel cum nu era de speriat nici CFR în prima rundă. Găman are 34 de ani, G. Iancu a ajuns rezervă, Mino juca în 2021 la Metaloglobus, lucru etalat înaintea golului gazdelor, Alhassan are meciuri la seniori doar la Hermannstadt şi exemplele de jucători sibieni cu CV-uri fără sonor pot continua.

Pierderea de către Poli a armei de bază a sa, dar şi a noilor promovate, dăruirea, care şterge de multe ori decalajele valorice, este cu atât mai surprinzătoare cu cât atuul capital al lui Grozavu este considerat, de mulţi, capacitatea de a injecta elevilor lui doza perfectă de adrenalină.

3. Nereuşitele experimente făcute de Grozavu

Antrenorului Politehnicii nu i-au ieşit până acum nici surprinzătoarele experimente încercate. În primul rând, trecerea de la modulul 4-3-3, de bază în anul promovării, la 4-4-2, cu romb la mijloc, nefuncţional nici în Liga a II-a, nu a dat roade nici duminică.

În atac a fost, din nou, aglomerare mare în centru, nedesfacerea jocului în zonele laterale fiind perfectă pentru o defensivă sibiană care avea o fundaţie cu medie de vârstă de peste 34 de ani! Apoi, în apărare, extrem de permeabila linie de fundaşi a fost protejată în prima repriză doar de un Vaşvari care pare la capătul puterilor.

Schimbarea de sistem este cu atât mai surprinzătoare cu cât Hlistei, jucător de flanc, golgeter anul trecut, nu a prins niciun minut cu Sibiu, Gheorghiţă juca în bandă la Oradea, iar Harrison şi, mai ales, Vojtus păreau că se simt mai bine ca atacanţi centrali în scenariul cu un singur vârf.

Şi în ceea ce priveşte numele jucătorilor utilizaţi, lui Grozavu nu i-au ieşit inovaţiile. De pildă, fără să greşească capital, titularul postului de portar de duminică, Ailenei, al patrulea din lot (!), nu a dat siguranţă, iar Kouadio, preferat în locul rutinatului Martac, a gafat grav la primul gol.

Nu în ultimul rând, permutările permanente de poziţionare (Roman a început sub vârf, apoi a trecut inter stânga, Jatoba a jucat şi pe stânga şi pe dreapta, Luis Phelipe, folosit sub vârf la Cluj, a fost utilizat inter stânga) nu au adus nimic.

4. Căderile din reprizele secunde

Deşi se spune că Politehnica excelează la capitolul pregătire fizică, Iaşi având şi atuul faptului că s-a bazat pe tot lotul de jucători actual inclusiv în cantonamentul de bază al verii, trupa din Copou a pierdut net ambele reprize secunde din acest sezon. La Cluj, Poli nu a contat în actul doi, iar duminică, după eliminarea lui Ion, din minutul 81, Iaşi, care ar fi trebuit să fie pe val de vreme ce strânsese la 1-2 în minutul 73, a fost un sac de box pentru Hermannstadt. Sibienii şi-au creat cinci ocazii importante până la final, care au adus un gol şi două bare.

Şi chiar dacă prăbuşirile din jumătăţile secunde ale partidelor nu sunt generate de aspectul fizic, ci de cel mental, e limpede că acest capitol trebuie rezolvat. Urgent!

5. Strategia verii

Strategia campaniei de transferări, avizată în totalitate de Grozavu şi colaboratorii lui, nu a fost inspirată. Deşi Poli a avut probleme în apărare şi în Liga a II-a, defensiva a fost întărită cu doi jucători fără forţă, Şerban, care a gafat şi la Cluj şi cu Hermannstadt, şi Ilie, care, după meciul bun contra CFR, a fost palid cu sibienii. În rest, au primit credit în continuare doi fundaşi dreapta, Martac şi Kouadio, care nu excelau nici în eşalonul doi, un Katanec care a continuat şirul erorilor şi la Liga I şi un Tincu la final de carieră. Astfel, fără o fundaţie solidă, Poli este extrem de vulnerabilă în defensivă, modul în care a încasat cele cinci goluri fiind hilar.

Probleme de strategie pot fi ridicate şi în privinţa acoperirii postului de jucător under 21, dispersaţi pe tot terenul (fundaş stânga, mijlocaşi, atacant) şi nu concentraţi pe o singură poziţie, aşa cum e moda.

6. Ruptura de ultraşi

Privită superficial, chiar neglijată de mulţi, problema identităţii grupării actuale, etichetată de multe voci, în continuare, Tricolorul Breaza în lipsa nerecuperării simbolurilor adevăratei Politehnica, înfiinţată în 1945, a generat ruptura de ultraşi după nefericita schimbare a iubitei steme vechi. Astfel, echipa actuală este văduvită de încurajările galeriei, atât în deplasare, cât şi în meciurile de acasă, element care poate conta enorm, mai ales în momentele delicate ale jocurilor.

Ce se poate face?

Politehnica nu trebuie să intre în criză şi să ia decizii pripite după acest start ratat. Poate cea mai mare eroare ar fi să se demareze o campanie de achiziţii pe repede înainte, cu aducerea unor jucători pe salarii mari, care ar putea să nu confirme şi să genereze dezechilibre majore într-un club fragil economic. S-ar putea ajunge iarăşi chiar pe buza prăpastiei, cu spectrul falimentului în faţă, lucru mai riscant decât o retrogradare!

Chiar dacă e limpede că mai trebuie aduse două-trei piese cu statut de titulari, pe lângă cumpănirea cu atenţie a mutărilor, importantă este găsirea şi accesarea pârghiilor care să genereze creşterea nivelului echipei actuale. Principala vinovată de eşecuri, vina netrebuind căutată în curtea arbitrilor. De pildă, duminică, Itu, care trebuia eliminat în minutul 22, nu a primit nici cartonaş galben, iar Ion a fost eliminat corect. Discuţii pot fi doar pe baza faultului asupra lui Luis Phelipe, care a precedat golul trei al oaspeţilor, apărut însă după 30 de secunde de la căderea brazilianului, interval în care au fost şi 11 atingeri ale balonului de jucători, inclusiv de către Tincu şi Vojtus.

Pe lângă găsirea soluţiilor de integrare mai rapidă a celor doi brazilieni, Jatoba şi Luis Phelipe, banca tehnică ar trebui să genereze cele mai bune soluţii tactice, dar şi creşterea nivelului de exprimare a jucătorilor de anul trecut, care sunt în picaj, Jankov şi Itu fiind doar două exemple în acest sens.

Nu în ultimul rând, pentru că fotbalul nu se rezumă doar la aspectul sportiv, creşterea nivelului organizatoric, care era în suferinţă şi la Liga a II-a, şi repararea punţii cu Politehnica 1945 şi, implicit, cu galeria, sunt alte elemente esenţiale pentru gruparea din Copou. Unde este de muncă. Mult!