Caută 
1 MIN
Pentru cine urmăreşte, măcar din când în când, „ecourile” în media ale actualităţii politice postelectorale, ca aceea de acum, ar fi un joc ademenitor să anticipezi, încă de la anunţarea rezultatelor votului, „ariile” preferate ale „tenorilor”/hosts, sau „abonaţi” ca invitaţi-analişti, în funcţie de atâtea semne mai vechi, acumulate, de înregimentare.
Un joc de ipoteze care n-ar avea decât de câştigat, în fineţe şi perspicacitate, dacă reacţiile ar înceta să mai fie aşa de previzibile cum, din păcate, arată mai mereu, dintr-o „consecvenţă” care are de ce să ne miroasă, spunând-o pe şleau, dar politicos, a prestaţie mercenară, pur şi simplu.
Iată un exemplu recent, de la Antena 3, cu un Bogdan Chirieac foc de indignat că nu s-au făcut PSD-ului reverenţele prezidenţiale (balcanicul „salamalecuri” ar fi mai în ton ca apucăturile de pe acolo) ca unui „câştigător” al alegerilor parlamentare ce este, în opinia sa cel puţin. Nimic surprinzător într-o atare „jeluire”, devotată partidoiului, cum ne-au tot obişnuit A3, a lui „Felix”, şi RTV, poate nu numai „fostă” a lui Ghiţă. În fond, tonul a fost dat, de îndată după alegeri, chiar de la vârful PSD, dornic să i se facă avansuri de la Cotroceni datorită celor câteva procente în plus de pe 6 decembrie (faţă de PNL). În rest: vai, Constituţia!, vai, „voinţa poporului!”, dar astfel de „argumente” şi calcule suferă de un singur şi mare „handicap”: refuză să-i vadă/citească şi implicaţiile receptabile nu prin „fanta” unei comparaţii strâmte (PSD vs PNL), ci la nivelul ansamblului integral al votului pentru noul legislativ.
Şi ceea ce arată acesta nu e deloc un semn de „triumf” al comilitonilor lui Ciolacu şi Firea. Ba, dimpotrivă, voturile date oricui dintre ceilalţi competitori (în afară de căzutul sub prag partiduţ al lui Ponta, care nu-i altceva decât un apendice al PSD, doar tactic „botezat” altfel) au înţelesul, clar pentru oricine de respingere a PSD. De ce să-l socotim pe acesta din urmă „câştigător” cu acel 30% al său când aritmetica electorală (dar nu cea a lui Chirieac) arată că două treimi din votanţi nu l-au vrut „la putere”? Un lucru pe care, de altfel, neîndoielnic îl ştie şi el, dar – simplu spus – nu-i convine să-l recunoască, prea l-ar îndurera o aşa de amară umilinţă, ca aceea a unei, totuşi, aşa de meritată… „Canossa”.
Aşa că opţiunea PSD fiind pe direcţia „autovictimizării” (o mare minciună: n-ar vrea, în realitate, să guverneze nici de i-ai pica, vorba ceea, cu ceară, din motive de pandemie, plus atâtea alte dureri de cap, tot lor, PSD-ului, datorate) şi a „jocului de scenă” în arena politichiei, aşadar astfel stând lucrurile, se înţelege că şi partiturile tenorilor mediatici fideli discipolilor lui Iliescu sunt în linii mari gata scrise, elaborate partizan şi sofistic, cum se vede atât de limpede şi din biata „aritmetică” subiectivă a lui Bogdan Chirieac.
Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic şi istoric literar
Îți recomandăm
