Evident, ”de vină” ar fi Legea – cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Iar când se indică o deficienţă majoră a acesteia, este criticat (printre altele) faptul că statuează neproductiv tratamente salariale diferenţiate ”între instituţiile publice care gestionează cele două categorii de bugete, naţional şi cel al Uniunii Europene”. Cumva, această ”descoperire” este tardivă. Pentru că personalul care gestionează fonduri europene, de la nivelul diverselor autorităţi şi instituţii publice, şi anterior amintitei legi a beneficiat de sporuri care au mers până la 75% din salariu. S-a invocat de la început că prin aceasta se stimulează elaborarea unor proiecte eligibile, derulate adecvat, dar şi un control riguros al legalităţii cheltuielilor suportate din bugetul UE.

Legea – cadru nr. 153/2017 şi o OUG de modificare a Codului Fiscal a plafonat sporul anterior (de max. 75%) la 25%. Începând cu anul 2018, personalul din anumite structuri ale MADR, MDRAP, MFE etc. poate primi asemenea spor într-un cuantum de max. 35% din salariu (”până la prima evaluare a activităţii/performanţelor profesionale individuale”) (https://www.ilegis.ro/oficiale/index/act/197220). Astăzi, mai multe opinii converg către ideea că ambele bugete – naţional şi al UE – presupun aceeaşi calitate a gestionării şi că, în fond, corectitudinea/legalitatea funcţionarului vis-a-vis de banul public trebuie să se manifeste identic, necontând originea resurselor financiare. Şi, tocmai de aceea, bugetele paralele n-ar trebui să presupună şi sisteme paralele de salarizare ale celor ce le administrează, implicând o evidentă latură discriminatorie. MFP, însă, ca iniţiator al unei OUG, dorindu-şi pentru personalul propriu sporul de 35%, face critic trimitere la situaţia celor din MFE, care primesc respectivul spor, deşi ”gestionează doar 9% din totalul bugetului României, restul de până la 100% intrând în responsabilitatea MFP”. Drept urmare, proiectatul act normativ ar rezolva problema acestui spor pentru personalul din cadrul aparatului propriu al MFP, care, în plus, pentru fidelizare, ar urma să beneficieze şi de ”salariile de bază prevăzute de lege pentru anul 2022” (http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/resurse/transparenta/oug_masuri_fiscal_bugetare.doc).

De menţionat că discuţiile de acest tip au fost generate pe fondul necesităţii schimbării reglementărilor privind competenţa soluţionării contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale emise de organele fiscale din cadrul ANAF, ultimul cuvânt urmând să-l aibă o structură specializată de la nivelul MFP. Cât priveşte tenta discriminării dată de stimularea specială a bugetarilor amintiţi şi cu ”atribuţii specifice domeniului gestionării asistenţei financiare nerambursabile europene, reprezentând min. 75% din totalul atribuţiilor de serviciu” ori cei care în aceeaşi proporţie ”desfăşoară activităţi-suport pentru sistemul de management şi control al fondurilor europene” (https://www.ilegis.ro/oficiale/index/act/197220)ţ, nu se prezumă a fi remediată prea devreme. Ceilalţi bugetari, având doar atribuţii pe linia gestionării resurselor financiare de provenienţă autohtonă, care depun eforturi comparabile şi nicidecum nu au responsabilităţi mai mici, pot spera, cel mult, că legiuitorul va lua aceasta ca temă de meditaţie şi astfel inechitatea să fie înlăturată într-un orizont de timp rezonabil.