Când şi primul tur e prea mult

Am văzut-o prima oară desfăşurându-se pe Viorica Dăncilă în primăvara anului 2017. Ştiam că partidul o trimisese în Parlamentul European să facă figuraţie şi nu aveam alte semne că s-ar fi remarcat cu ceva acolo. De data aceasta era vorba de legile justiţiei şi de manifestaţiile de protest din România. Viorica Dăncilă s-a lansat într-o teribilă diatribă la adresa Monicăi Macovei, acuzând-o că "dezinformează" şi aplicându-i în final lovitura de graţie: "De asta nu vă votează românii, dna Macovei, fiindcă minţiţi". Pentru cineva care – toată mărturiile concordă în acest sens – a tăcut cu metodă în cei nouă ani cât a fost europarlamentară, o asemenea exuberanţă oratorică atesta nebănuite disponibilităţi. Dar, chiar şi aşa, nimeni nu-şi putea imagina atunci că Dăncilă va deveni prim-ministru şi, ulterior, candidatul partidului la prezidenţiale. Fosta obscură consilier judeţean din Teleorman îi datorează totul lui Liviu Dragnea: a ajuns premier fiindcă Dragnea avea nevoie de un om de paie în fruntea guvernului şi a ajuns prezidenţiabilă fiindcă Dragnea a intrat la închisoare.

Într-adevăr, cariera politică de până acum a Vioricăi Dăncilă e un şir de întâmplări fericite, aproape miraculoase. A intrat în Parlamentul European deoarece doi pesedişti, ce fuseseră pe locuri eligibile, au renunţat la mandatele lor, preferând să activeze în parlamentul autohton. Dragnea o pune prim-ministru şi o recomandă drept o persoană "neconflictuală": e drept, Dăncilă n-a ieşit din cuvântul "domnului preşedinte Dragnea", invocat întotdeauna cu infinit respect. După condamnarea lui Dragnea, partidul – ca să nu piardă guvernarea – a instalat-o pe locul rămas liber. Faptul că era marioneta lui Dragnea nu e o invenţie a jurnaliştilor sau a adversarilor politici. Viorică Dăncilă însăşi a declarat dăunezi, într-un acces de sinceritate, că multă vreme (de fapt tot timpul) n-a avut nici cea mai mică marjă de manevră şi că executa fidel ordinele "şefului". O astfel de mărturisire ar trebui, în mod normal, să marcheze sfârşitul carierei ei politice. Nu se întâmplă aşa, după cum nu pare să conteze că premierul României a fost şi este subiect suculent al publicaţiilor de satiră, ţintă a ironiilor pe internet, protagonist – precum odinioară legendarul Bulă – al bancurilor care circulă din gură în gură. Ce-are a face: mai-marii partidului, aproape în unanimitate, au votat pentru investirea dnei Dăncilă drept candidat la alegerile din noiembrie.

Cu excepţia câtorva gesturi ce indică o anume detaşare faţă de cel care îi era până mai ieri stăpân şi ghid (renunţarea la serviciile Ancăi Alexandrescu, eliminarea lui Darius Vâlcov şi apoi a lui Carmen Dan, care îi făcea o "publicitate" negativă), Viorica Dăncilă rămâne, aşa cum ţine să sublinieze chiar domnia-sa, egală cu ea însăşi. Nu, nu s-a schimbat: discursul său este discursul lui Liviu Dragnea, este discursul lemnos al PSD. Justiţia? Doamne fereşte, ea nu se amestecă în treburile justiţiei, dar nu putem ignora, nu-i aşa, abuzurile care…, oamenii arestaţi pe nedrept etc., etc. Desfiinţarea Secţiei speciale? Cum să propună o ordonanţă de urgenţă, când asta ar însemna că nu respectă prevederile referendumului iniţiat de preşedintele Iohannis? A dat PSD-ul ordonanţe şi legi menite să-l scape pe Dragnea de puşcărie? Da de unde, guvernul Cioloş este acela care, într-o singură noapte, a modificat un număr uriaş de articole ale codurilor penale. Prestaţia de miercuri seara la Digi24 a dnei Dăncilă a fost un adevărat recital de ipocrizie, de enormităţi siderante şi de minciuni flagrante. Nu o susţin pe Laura Codruţa Kovesi, a spus Dăncilă, pentru că dacă va fi aleasă procuror şef european şi se confirmă una din acuzaţiile care planează acum asupra ei, atunci imaginea României ar avea de suferit. Ca să vezi! Viorica Dăncilă nu era străbătută de astfel de fiori patriotici atunci când Liviu Dragnea, deja condamnat şi cu încă un proces pe rol, era şef de partid şi preşedinte al Camerei deputaţilor. Ca prin minune, imaginea României nu avea de suferit. În legătură cu reprimarea manifestaţiei din 10 august 2018, proaspăt prezidenţiabila a reluat teza abracadabrantă a "loviturii de stat", deoarece s-a încercat intrarea în "guvernul României" (aţi observat, cred, cu câtă emfază pronunţă Dăncilă, în mod repetat, sintagma "guvernul României"). Şi, ca să-şi arate buna credinţă, a încheiat apoteotic: "poate că manifestanţii aveau şi revendicări legitime, nu ştiu, eu eram în concediu". Aiuritor!

E uşor să ne imaginăm cum va arăta campania Vioricăi Dăncilă: se va prezenta drept persoana ("neconflictuală") capabilă să înlăture "ura" şi "dezbinarea" dintre români (vechi laitmotiv pesedist), va insista pe ideea că va apăra interesele României şi ale românilor (nu cum fac alţii…), se va auto-victimiza (ea, o femeie puternică, dar totuşi o femeie…) de fiecare dată când contracandidaţii o vor ataca, va adopta, ca şef al guvernului, măsuri populiste (tradiţionalele pomeni electorale) prin care să mobilizeze electoratul pesedist. La care se adaugă şantajarea şefilor organizaţiilor locale, ameninţaţi că vor fi destituiţi dacă nu vor asigura scoruri mulţumitoare.

Sunt oare jocurile făcute de pe acum, încât vom avea o finală Iohannis-Barna? Nu e bine să ne lăsăm obnubilaţi de un optimism excesiv. Ne amuză greşelile de exprimare ale Vioricăi Dăncilă, dar milioane de compatrioţi de-ai noştri au probleme cu gramatica şi nu citesc nici măcar o carte pe an. PSD are, încă, mijloace de a-şi motiva electoratul (vd., în acest sens, foarte pertinentul articol al lui Petre Bădică din Newsweek). În fine, dacă Iohannis şi Barna se vor ataca dur unul pe altul, asta va fi spre folosul lui Dăncilă. Atenţie, miza este foarte mare: doar dacă Dăncilă nu trece de primul tur, putem lua în calcul sfârşitul guvernării pesediste. E vorba în definitiv – ca să reluăm chiar cuvintele actualului lider al PSD – şi de imaginea ţării: candidatura unui personaj ca Viorica Dăncilă ne aruncă în ridicol. Dar dacă dna Dăncilă trece în turul doi, ridicolul se transformă în penibil.

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, critic literar şi scriitor