Cât de inventivi sunt românii?

Dacă îi întrebăm pe români, bineînţeles că vor aduce în discuţie pe Coandă, Vlaicu, Vuia, Saligny etc. Ei sunt eroii noştri, miturile noastre din zona tehnică. Mituri cam puţine la număr, atâta timp cât în România există licee/ colegii tehnice care se numesc „Dinicu Golescu”, „Mihai Bravu”, „Petru Muşat”, „George Bariţiu”, „Alesandru Papiu Ilarian” sau „August Treboniu Laurian”. Măcar la Iaşi acestor tipuri de licee/ colegii s-au atribuit numele unor personalităţi naţionale sau locale ce au legătură cu tehnica.

Psihologul Daniel David, în cartea sa „Psihologia poporului român”, Ed. Polirom 2015, pune problema felului în care ne vedem noi pe noi înşine, cum credem că suntem, cum vrem să fim şi a felului în care ne văd alţii pe noi. El arată că românii au acelaşi potenţial intelectual, creativ, ca şi unele popoare din ţări puternic dezvoltate. Cu toate acestea, nu avem premii Nobel, premii Fields etc., iar românii cei mai cunoscuţi în lume (Eliade, Brâncuşi, Palade etc.) au creat în alte spaţii culturale decât cel în care s-au născut. Deci, problema este legată de mediul cultural, de ceea ce este la noi acasă.

În European Innovation Scoreboard (Tabloul de bord european al inovării), de câţiva ani suntem consideraţi ca o ţară cu potenţial modest de inovare. Noi şi bulgarii. De fapt, nici bulgarii, în marea lor generozitate, nu ne mai salvează. Noi suntem chiar ultimii din Europa în ceea ce priveşte inovarea. Nu este vorba numai de numărul de brevete naţionale şi europene. Evaluarea inovării este rezultatul agregării mai multor indicatori, precum: Resursele umane, Structurile de cercetare atractive, Mediul favorabil inovării, Investiţiile publice şi private în cercetare şi inovare, Investiţiile în industrie, Număr de inovatori, Active intelectuale, Impactul asupra ocupării forţei de muncă şi asupra vânzărilor etc. Toţi aceşti idicatori dau o măsură a mediului stimulativ pentru inovare. Concluzia este aceea că în România nu există un spaţiu cultural favorabil dezvoltării inovării, în ciuda potenţialităţii de inteligenţă şi de creativitate a poporului român.

Dacă ar fi să ne referim strict la numărul de invenţii depuse de români, în anul 1989 erau depuse 6000 de cereri de brevete de invenţie, iar în prezent se depun aproximativ 1000. Nu sunt un fan al comparaţiilor cu situaţia dinainte de 1989, dar este evident faptul că activitatea industrială stimulează creativitatea tehnică. Dacă ne uităm la China, în anul 2000 se depuneau sub 100.000 cereri de brevete de invenţie, iar în prezent se depun aproape 1.400.000. Această creştere este strâns legată de dezvoltarea industrială exponenţială din această ţară.

Din statisticile Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, rezultă că ne-am stabilizat, în ultimii ani la 1000 de cereri de brevete pe an. Oare acesta să fie potenţialul nostru creativ? Dacă ne raportăm la numărul de invenţii la un milion de locuitori, pe locul întâi este Coreea de Sud cu aproape 4500, urmată de Japonia cu 2500, SUA cu 2000, China şi Germania cu aprox. 1000, iar noi cu 50. Cam puţin! Trebuie, totuşi să fim creativi? Profesorul Vitalie Belousov, creatorul Şcolii de Inventică de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi spunea, în 1990, parafrazându-l pe André Malraux, că „… secolul XXI va fi creativ, sau nu va fi deloc” (Malraux spusese că „secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”, a negat tot timpul că a spus asta, nu mai contează, convingerea publică este mai importantă, dictonul a prins perfect!). Dacă în cazul lui Malraux nu vom şti niciodată care este adevărul, în cazul profesorului Belousov puteţi să mă credeţi pe cuvânt că aşa a spus. Şi iată că prezentul îi dă dreptate. Astfel, la nivel mondial, dacă în 1985 se depuneau 1.000.000 de cereri de brevete de invenţie, în 2000 cifra urcă la 1.500.000, pentru ca în prezent să se depună aproape 3.500.000 de astfel de cereri. Vedem acest lucru prin tehnologia care tinde să ne conducă vieţile.

Problema este aceea că România este ierarhizată ca o ţară modest inovatoare la nivel european, ceea ce înseamnă că avem anumite vulnerabilităţi. Orice clasament este contestabil, într-o anumită proporţie. Aici situaţia este cam gravă. Analizele făcute de-a lungul timpului au relevat faptul că există o legătură directă între evoluţia economică şi nivelul de creativitate al societăţii. S-a demonstrat faptul că, în perioadele de criză, lumea se salvează prin creativitate. Poate din acest motiv ne considerăm, şi chiar suntem creativi, avându-se în vedere modul în care am supravieţuit în perioade de mari lipsuri materiale şi spirituale, pe care, iată, le invocăm astăzi, în vremuri de pandemie, când ne amintim ce rău a fost odată şi cum ne-am descurcat graţie creativităţii noastre.

Dar, totuşi, cât de inventivi sunt românii? Uneori, sunt prea inventivi!

Prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin este cadru didactic şi prorector responsabil cu activitatea didactică la Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi" din Iaşi