Ce face creierul când nu face nimic

„Titlul conţine o eroare” veţi spune. Creierul nostru e în continuu ocupat, lucrează fără încetare, chiar şi când dormim. Şi totuşi, în multe instanţe spunem că nu facem nimic. Creierul nostru conştient nu e ocupat cu nimic în particular. Şi atunci, în măruntaiele lui sclipitoare se pune în mişcare o maşinărie care accesează cu o gingăşie tiranică cele mai preţioase comori tăinuite în faldurile hipnotizante şi începe să ţeasă giulgiul fin, nestatornic dar cuceritor al imaginaţiei. E ca şi cum creierul nostru, epuizat de rutină şi de predictibilitatea soluţiilor pe care i le impune realitatea, se apucă să răscolească toată corola de minuni pe care o ascunde şi creează versiunile lui, nemaivăzute, ale oricărui scenariu, şi acela cel mai probabil, „imaginat”.

Sună familiar pentru că toţi am avut această „experienţă”. Şi nu o dată. Şi totuşi cum face de poate lua controlul atât de coherent şi de expansiv? Ce maşinărie este asta şi cum funcţionează? Răspunsul este o reţea întreagă, numită în mod foarte potrivit reţeaua implicită.

Este cel mai bine cunoscută pentru activarea ei atunci când o persoană nu este concentrată pe lumea exterioară şi creierul se odihneşte treaz fiind, cum se întâmplă în timpul visării cu ochii deschişi sau când „ne fuge mintea”. Alte momente în care reţeaua implicită este activă includ momentele în care ne gândim la ceilalţi, la noi înşine, sau ne amintim trecutul şi planificăm viitorul. Reţeaua s-a dovedit a fi corelată negativ cu alte reţele din creier, cum ar fi reţelele de atenţie, adică nu este activă când suntem foarte atenţi în efectuarea unei sarcini anume.

Poate şi mai interesant este că imaginând viitorul, reţeaua implicită se împarte de fapt în două părţi complementare. Una se ocupă de crearea şi prezicerea evenimentului imaginat, ceea ce cercetătorii numesc funcţia „constructivă”. Cealaltă evaluează dacă acel eveniment nou construit este pozitiv sau negativ, ceea ce ei numesc funcţia „evaluativă”. Altfel spus, chiar dacă vorbim doar despre roadele imaginaţiei noastre creierul nostru le creează cu o valoare intrinsecă. Astfel spus este normal să ne fie ruşine sau să fim extrem de încântaţi de construcţiile „închipuite” pe care le producem în fiecare zi, chiar dacă nu conţin nici un rezultat „real” şi nu le ştie nimeni.

Imaginaţia noastră nu este amorală. Este doar unealta de o forţă incredibilă care poate scrie viitorul şi îl poate transforma ştiind exact ce e bine şi ce este folositor. 

Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi şi preşedinte al Asociaţiei Creierului Iaşi