Ce va fi după război

Acuzarea liderului PSD în dosarul fraudării fondurilor europene prin firma Tel Drum pare să fi catalizat şi nu descurajat chemarea la un jihad împotriva justiţiei: "Nu e o joacă şi nicio glumă. Vrem să reformăm legislaţia. Sper să nu cedeze niciun ministru. Să stai ghiocel nu e în regulă. Eu nu garantez pentru nimeni, chiar dacă ştiu că au genunchi foarte tari. Noi scoatem legile justiţiei chiar dacă ajungem la DNA. Va fi război", a avertizat Dragnea. Ştim, aşadar, că el şi acoliţii vor încerca să demoleze printr-un soi de război sfânt tot ceea ce a mai rămas în picioare. Am fost anunţaţi, iar ei s-au pregătit îndelung: până la Crăciun vom vedea în Parlament probabil nu doar propunerea de desfiinţare a abuzului în serviciu, dar şi sintagme juridice care să încerce să mutilize, de pildă, înţelesul "grupului infracţional” sau "fraudării de fonduri”.

Fiindcă nu se retrag, nu demisionează, nu se sperie, nu mai avem ce face, nu putem evita bătălia. Ori ei, ori noi. Prin urmare, ce ne rămâne de făcut? Ne lăsăm măcelăriţi de grupuri infracţionale organizate, ratând ocazia să le arătăm care le e locul, adică în puşcării?

În varianta unui succes al regimului Dragnea, discuţia despre viitor nu mai are rost. Nu va mai fi niciunul. Vom începe să numărăm anii invers: 2004, 1990, 1965, poate 1947.

În cealaltă variantă, a căderii lui Dragnea, depesedizarea sau dedrăgnizarea statului e un proces mult mai complicat, care consumă timp pentru scoaterea cârtiţelor plasate la butoane. Sinistrul Victor Ciorbea, ales Avocatul Poporului din 2014, mai are încă un an şi jumătate de mandat, dacă nu cumva majoritatea parlamentară din 2019, foarte probabil aceeaşi din prezent, nu-i va acorda încă cinci ani. Deci, realist vorbind, ar fi anul 2024! La Curtea de Conturi abia a fost instalat omul lui Liviu Dragnea, Mihai Busuioc, care poate rămâne în funcţie liniştit până în 2026!

Menţinerea unor asemenea pioni în funcţii va împiedica reconstruirea unui sistem real de "checks and balances” . Un personaj funest precum Valer Dorneanu, preşedintele CCR, desemnat membru al Curţii în 2013, va rămâne acolo până în 2022! Chiar şi prin plecarea lui, unele efecte ale hotărârilor CCR pentru salvarea lui Dragnea&comp (imunitatea miniştrilor în emiterea ordonanţelor, posibil pe viitor şi a hotărârilor de guvern, obligativitatea prezentării magistraţilor în faţa unor comisii parlamentare) vor constitui izvor de drept şi vor amputa capacitatea de echilibrare reciprocă a puterilor în stat.

Adăugaţi situaţia complicată şi fără speranţă de la Consiliul Naţional al Audiovizualului, unde permutările de persoane puse de partide fac imposibilă întrezărirea unei soluţii pentru deparazitarea mass-mediei. O mulţime de neaveniţi, impostori, ageamii cu care PSD-ALDE a colonizat instituţiile şi societăţile de stat (vezi şi renunţarea la guvernanţa corporativă la Tarom, Complexul Energetic Oltenia, Regia Autonomă "Monitorul Oficial", RAPPS, industria de apărare) vor putea fi scoşi din "dispozitivele” puterii cu o pierdere de timp şi un consum imens de energie în cazul unei schimbări obişnuite a puterii politice, a majorităţii parlamentare şi a principiilor partidului de guvernământ.

Exact ca la 1848, este o urgenţă naţională desfiinţarea regimului de privilegii. Prin mituirea electoratului în vederea cumpărării liniştii necesare demolării justiţiei, PSD a lăsat mine amorsate. Un partid aşa-zis social-democrat a instituit puternice discriminări de statut şi clivaje operaţionale între salariaţii bugetari şi cei privaţi, între veniturile funcţionarilor/ aleşilor din administraţia centrală şi locală şi a celorlalţi bugetari, între pensionarii speciali şi cei "de rând”. Cu alte cuvinte, a impus regimuri de privilegii şi de discriminare încălcând principii meritocratice sau, după caz, de contributivitate. În urma acestor inechităţi, în jurul cărora PSD şi-a fidelizat electorii, s-au adunat cheltuieli costisitoare. PSD a dat posibilitatea cumulării salariului de la stat cu pensia unor persoane de 40-50 de ani şi a naţionalizat o parte a contribuţiilor la Pilonul II de pensii. Cu 160.000 de pensionari "speciali”, proveniţi din structurile de forţă ante şi post-comuniste, se cheltuie cât pentru un milion de pensionari cu pensia minimă. Cine are curajul politic să refacă balanţa?

O altă provocare este curajul de a pune capăt iluziei creşterii puterii de cumpărare numai pe datorie. Pentru simularea bunăstării, doctrina PSD a fost umflarea economică bazată pe steroizi. Politicile PSD au favorizat consumul chiar şi când nu mai era cazul. O guvernare responsabilă trebuie să treacă la frânarea consumerismului, la scumpirea creditelor, la devalorizarea monedei ca să echilibreze deficitele externe acumulate, ceea ce înseamnă sacrificii, falimente, nervozitate. Ca de fiecare dată, şocul social va fi mare şi corectarea derapajelor se va sparge în capul salvatorilor.

Să nu uităm, în cadrul general, de necesitatea de a reveni la dezbateri reale, fără intoxicări şi fake-news-uri de stat, la un discurs public centrat pe o paradigmă liberală şi la abandonarea subiectelor de discuţie iliberale. PSD a promovat teme precum atacurile repetate împotriva multinaţionalelor, capitalismului, băncilor, a dus un război de hărţuire legislativă a antreprenoriatului, a acordat sprijin referedumului iniţiat de Coaliţia pentru Familie, a intensificat presiunile la independenţa Justiţiei, a portretizat UE, FMI ca duşmani externi al României, şi a fost consecvent cu atacurile la tema diversităţii sexuale, religioase, educaţionale şi culturale. Românul verde, convins de existenţa unui "stat paralel”, vieţuieşte într-o buclă mentală de esenţă anti-occidentală.

Aşadar, care partid din opoziţie ar fi capabil să-şi sfârtece trupul şi să se confrunte cu cu minele lăsate amorsate de PSD? Câţi dintre politicieni s-ar oferi să fie următorii sacrificaţi de mulţimea furioasă? E o exagerare să credem că, în prezent, cei mai mulţi se mai roagă discret pentru victoria lui Dragnea?