Chiar se caută răspunsuri?

Cred că am fost destul de mulţi cei care ne temusem iniţial de cine ştie ce reacţii nărăvaşe ale firii noastre, de neam al lui „Dorel”, la ciocnirea acesteia cu măsurile şi restricţiile impuse de pandemie. Temeri, încă neconfirmate: ne dovedisem mult mai ascultători decât ne-am fi aşteptat. Recluziunea (acasă) acceptată, limitarea, în general, a mişcării, masca păreau sau chiar erau înţelese drept deplin necesare. Pentru fiecare în parte, ca şi pentru ceilalţi, din jurul nostru, apropiaţi sau nu: ne apropia, pe toţi, pericolul comun. Italia, Spania, Franţa ilustrau vulnerabila mentalitate latină, nu noi, latinii din Est (cu tot cu „substratul” nostru dacic).

Treptat, e adevărat, au început să se înmulţească şi semnele de nervozitate, să se vadă reversul, de pierderi de locuri de muncă, tensiuni şi iritare, sindromul ţinerii „în cuşcă”, au apărut şi „tenorii” şi „tribunii”, contestatarii măsurilor luate şi recitalurile lor pe teme „conspiraţioniste”. Până şi speranţele puse în vaccinuri, când ele au apărut şi România şi-a primit cotele revenindu-i, s-au lovit de o mufienţă ce nu putea fi nicicum ignorată.

Aceleaşi televiziuni care au făcut din Şoşoacă, Monica Pop şi alte asemenea „voci” vehement contestatare, „demistificatoare”, mari „vedete” ale covidscepticismului, tot ele difuzează de la o vreme, unele triumfător, altele deplângând „situaţia”, întrebarea: cum şi de ce a eşuat campania de vaccinare? Interogaţie flancată de cifrele în creştere ale „valului 4” (Delta) şi de restricţiile impuse nevaccinaţilor. Dar de ce or fi oare atât de miraţi şi nedumeriţi politichienii noştri?! Nu cumva tocmai pentru că răspunsul e chiar sub nasul lor?

Nerespectarea frecventă de către ei a restricţiilor, Congresul PNL, cu tot cu uvertura convivială, ţinut în plină pandemie. Statistici şi cifre măsluite (infectări, decese), „ajustate” după nevoi (ale cui?) şi „inspiraţie”. Şi, în genere, pierderea de mult a încrederii majorităţii populaţiei, cu tot ce iese la iveală despre atâţia dintre „aleşi”. La care se adaugă antivaccinismul, mult mai grav şi mai influent, al unor medici. Şi nu numai de la noi. Nu fără argumente, cel puţin unele, demne de atenţie. Să mai amintesc şi de „solzii” satanici ai vaccinului, demonstrat de nu ştiu ce cleric apocaliptic? Ce-or fi gândind portughezii (number one în UE) despre noi: „o ţară de primitivi” de la marginea orientală a Europei?

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic şi istoric literar