Clanuri peste clanuri

Câţi dintre noi auziseră măcar de „pandemie”? Dar în privinţalui e simplu: o epidemie la scala mapamondului, aşa încât COVID-19, mai eficient în materie de mentalităţi decât ideologii „globalizării”, devinede-a dreptul suspect în ochii unora. Dar nu numai o vocabulă sau alta, ci întregi „cuiburi” lexicale, uneori chiar lanţuri-domino de relaţii între astfel de „familii”, „cuiburi”, „câmpuri”, se trag unele pe altele pe tapet, trec într-un prim-plan al frecvenţei, având ca revers diluarea. De pildă, sub ochii noştri, temadevenită realmente curentă a „digitalizării”, dar care, pusă în practică, s-ar putea dovedi, ca şi şcoala online, mult mai complexă în drumul ei către realul trăit, nu doar gândit: premise, resurse, mentalităţi… Dar „clanuri”? Dintre câţi îl preiau, folosindu-l, sau îl aud, îl primesc venit din limbajul altora, câţi mai au oare o cât de vagă idee despre încărcătura „arheologică” a semanticii termenului? Poţi paria liniştit pe o, pentru cei mai mulţi, „alunecare” a înţelesului către un soi de înceţoşare, efect al contextelor obişnuite în care el circulă în prezent în toate formele de mass media, mereu asociat cu „ideea” de interlopi, de infractori şi…„descurcăreţi” nu la limita legii, ci dincolo de ea şi, din păcate, cum au început de la o vreme să se audă şi glasuri care o spun pe şleau, nu rareori mânăîn mână cu unii dintre cei puşi să vegheze în apărarea legii, şi nu a celor ce o încalcă. Încă mai rău: ba chiar şi sub „ocrotirea”, dar nu făcută cadou, nu gratuită, a altora, şi mai de sus, „aleşi” cu iluzia că se poate lăsa pe mâna lor să facă legile menite să ne apere, să-i slujească cetăţeanului onest şi corect. Biată semantică urechistă, prinsă„din zbor”, astfel deformată grav.

Nu numai de cuvinte şi de „înţelegerea” lor e vorba, pentru că aceiaşi oameni din media care iau în braţe câte un termen „în ascensiune” şi îi corup sau stâlcesc sensul prinasocieri inerţial repetitive, proliferante, tot ei sunt, frecvent, şi artizanii duplicitari ai faimei pe care le-o creează şi întreţin „eroilor” lor, să le zicem aşa, de ştiri şi de nesfârşite comentarii-„piedestal” unor atare, calpe, „vedete”. Uneori veritabile seriale. Ca, de pildă, „Caracaliţa” de la Tv România, cu „monstrul” Dincă în prim-plan. Modelul „Elodia”, master-class de soap opera, poliţisto-juridic, că numai Cioacă sau Dincă nu e destul. Reţeta: semnată Tucă. A fost folosită şi politic: „dezvăluirile” lui Sebi Ghiţăot Belgrad. Şi uite aşa, „monştri” vs. victime, „experţi” şi părerologi, macaroana se întinde, să te ţii rating, bănet, „succesuri”. Buni şi condamnaţii „pocăiţi” sau fugiţii din ţară, rămaşi cu „cheagul” intact, de pe urma ţepelor date „statului”, adică nouă. Şi, (doar în ordinea de aici) last but not least, genul de băgăreţi insaţiabili de„imagine” şi mediatizare: Becali, Udrea, atâţia alţii, despre care putem fi siguri că adesea au şi cotizat”, cu folos pro-domo, stimulându-şi vedetizarea. Vă mai amintiţi de „Bercea Mondial” pozând în victimă a nu ştiu cărui mahăr, la rându-icimotie cu…? Tot auzim şi citim despre Duduienii care, înainte de toate,„duduie” în media. Pofta de aşa o publicitate le vine făptuind, banilor şi puterii de la vârf de clan li se adaugă, complement de „imagine”, o anume… „celebritate”, dorită, savurată, oricât ar fi ea de (blând spus) deochiată.

Clanurile şi mafiile au ierarhiile lor interne, cum au şi rivalităţi şi războaie între ele. Li se dă nas prin mediatizare, da, însă la fel de simptomatic pentru cum stăm cu astfel de treburi în România, li se fac avansuri dinspre personaje ale politichiei. Cine le-a întărit clonţul şi moftul slăbind şi mutilând legea? Oare cine? Şi nici nu e de mirare, căci Justiţia, poliţia, politichia au şi ele fiecare în parte, clanurile lor, ba chiar, cu mai multă putere şi cu o infinită neobrăzare. „Clasa politică”? Reţele de legături, de sânge, de interese, de alcov, şoferi de încredere, secretare cu bi(e)rotica lor, vecine din Videle… „Clan” la origine presupune liantul genetic, autoritatea marelui Strămoş. Valabil şi pentru politichia dâmboviţeană postceauşistă? Ba bine că nu. Sigur că am avut şi încă îl avem pe acest „Strămoş” de clan politicianist, sub pulpana căruia, „săracă şi cinstită” chipurile, s-au făcut averi, s-au cristalizat complicităţi durabile şi „dinastii” şmechere, arogante, de nababi şi apucături de prea tereştri „dumnezei”, susţinuţi de tupeul unora şi de laşităţile şi mai multora. Nu e… „minunat”? Priviţi, avem ce „contempla”, imaginea României de azi – piramidă a puterii, jafului şi imposturii, clanuri peste clanuri. Antidotul: unul singur, votul treaz – fler/flair… anticlan.

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea „Alexandru  Ioan Cuza” din Iaşi, critic şi istoric literar