Cu gândul la România de mâine

De aceea, schimbarea vine la pachet cu sfârşitul populismului de stânga, marca PSD. Asistăm aşadar la un final de ciclu istoric şi la debutul unuia nou. Trecutul recent a stat sub semnul exploatării/ speculării consecinţelor revoluţiei din decembrie. Partidul care şi-a declarat originea în faptele petrecute atunci a stors de vlagă istoria. Cititorul care este surprins de această concluzie, ştiind că şi alte partide au guvernat, să nu uite împrejurările şi nici faptul că administraţiile locale au fost majoritar roşii. Aşa se explică faptul că niciun partid concurent nu a reuşit să realizeze o direcţie fundamental nouă. Să ne reamintim: pentru a guverna, CDR a fost obligată în anul 1996 să-şi asocieze PD-ul de sorginte fesenistă. După care partidul lui Petre Roman şi Traian Băsescu a lucrat la subminarea guvernării CDR, pe care a şantajat-o sistematic. Pediştii s-au dovedit a nu fi cu nimic mai buni decât pesediştii, iar pe alocuri chiar mai perverşi. De aceea au ales să-şi şteargă numele şi să dispară.

Alianţa PNL cu PSD a fost la fel de păguboasă ca cea a PNŢ-CD cu PD. Iar cine analizează cu discernământ jocul recent al pesedistului Victor Ponta (Pro România e doar o aşchie pesedistă) poate acum să ajungă fără greş la concluzia logică, anume că tot ce naşte din FSN este toxic. Şi aceasta întrucât FSN-ul a fost o uriaşă minciună a generaţiei lui Ion Iliescu, menită să asigure dominaţia comuniştilor travestiţi în capitalişti prădalnici, la fel ca în Rusia. Aproape 30 de ani am trăit în lăuntrul acestei bule care ne-a ţinut pe loc. România avea nevoie de o forţă politică hotărâtă să demaşte dedesubturile acestui scenariu şi să genereze o direcţie nouă, cu adevărat orientată spre viitor. Astăzi România este obligată să găsească o alternativă la populismul de stânga al PSD, dacă vrea să mai aibă un viitor european. Până azi putem marca şi câteva eşecuri în această acţiune: PNŢ-CD a eşuat atât din cauza slăbiciunilor interne, cât şi a şantajului PD. Alianţa DA (PD-PNL) a eşuat aproape din aceleaşi motive ca şi CDR, întrucât a fost o creaţie împotriva naturii. Primul partid istoric pierdea din această alianţă nefirească, la fel ca şi din cea cu PSD. Rezultă că toate formele de însoţire cu vechii fesenişti s-au dovedit toxice pentru România şi păguboase pentru partidele istorice.

A venit timpul să înţelegem că această filosofie a eşuat, iar partidele pro europene au fost trezite la realitate chiar de electoratul român, care a înţeles înaintea lor şi mult mai temeinic faptul că vremea PSD a trecut. Până acum, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu au încercat să se delimiteze de PSD, dar nu au avut suficientă energie şi determinare să ducă lupta până la capăt.

Prezidenţialele din 2014, europarlamentarele şi prezidenţialele recente au propulsat un lider care este hotărât să nu facă niciun compromis cu PSD. Discursul radical al lui Klaus Iohannis, considerat de unii riscant, a dat roade întrucât nu se bazează pe o dorinţă personală, ca până la el, ci pe o realitate: electoratul român s-a maturizat, a devenit unul dintre cele mai pro europene şi a înţeles ca PSD este inamicul României viitoare. Exponentul acestei schimbări de paradigmă este Klaus Iohannis. Abia el este primul preşedinte necomunist şi anti pesedist ferm. El a invitat PNL şi alte forţe moderne să abandoneze orice conciliatorism cu PSD.

Ultimele alegeri au dezvăluit că electoratul român începe să desfidă populismul pesedist, pe care exponenţii lui, Viorica Dăncilă şi fostul ei mentor, Liviu Dragnea l-au clamat cu disperare. Mai clar, electoratul nu mai poate fi cumpărat nici măcar cu salarii şi pensii, darămite cu pungi de făină. Şi aceasta întrucât românii au înţeles că ţara nu poate evolua dacă e condusă de populişti hoţi, că nu poate trăi într-un prezent continuu, iar viitorul este incert dacă nu investim în educaţie, sănătate şi infrastructură. Cum a ajuns poporul la această formă de înţelepciune care-i deconcertează pe populişti? Cu de la el putere, cu de la el înţelepciune, văzând şi analizând corect. Politicienii au venit pe urmele oamenilor. Poporul şi-a întors privirile spre viitor, a identificat relaţia organică dintre justiţie şi dezvoltare, abandonându-i pe populişti şi pe naţionalişti ori invitându-i la reflecţie şi acţiune matură pe politicienii responsabili. Pe scurt, a înţeles că lozincile patriotarde nu ne aduc nici prosperitate, nici stabilitate.

Din lăuntrul acestei noi orientări a electoratului s-a iscat şi filosofia neconciliatoristă a lui Klaus Iohannis. Era timpul să înţelegem ca PSD nu mai poate fi aliatul României de mâine, ci exponentul trecutului revolut. Aceasta este lecţia majoră a ultimelor alegeri. Cine înţelege acest comandament istoric înalţă de fapt propileele României viitoare.

Mihai Dorin este istoric şi publicist

Publicitate și alte recomandări video