Davosul şi competiţia geopolitică între China şi America

În deschiderea ultimului panel de discuţie de la Davos din acest an, cel despre perspectivele economiei mondiale în 2018 (considerate a fi solid pozitive, dacă ar fi să ne luăm după experţii prezenţi, între care s-a aflat şi Christine Lagarde, directorul general al FMI), Martin Wolf, editor asociat al "Financial Times", deplângea ironic faptul că nu au avut şansa de a asculta o fanfară înaintea începerii dialogului. Trimiterea, evidentă pentru toată lumea, era la discursul ţinut cu puţin timp înainte de către Donald Trump. Pentru că, într-adevăr, Klaus Schwab, iniţiatorul WEF (Forumul Economic Mondial) de la Davos, ajuns la cea de-a 27 ediţie, a adus pe scenă o fanfară care a intonat un fel de salut înaintea intervenţiei preşedintelui american. O dovadă, aşa cum remarcau mulţi, că lumea a început să se obişnuiască cu Donald Trump.

De altfel, vanitatea acestuia, un factor de luat serios în consideraţie, după cum s-a văzut până acum, trebuie să fi fost pe deplin satisfăcută nu doar în urma apariţiei pe scenă a fanfarei cu pricina, ci şi datorită interesului special pe care l-a stârnit prezenţa sa la Davos. Speculaţiile privind un posibil boicot s-au dovedit complet nefondate. Din contra, la intrarea în sala din Centrul de Congrese de la Davos s-a format o coadă cu o oră şi jumătate înainte. În ceea ce priveşte discursul în sine, unul pregătit de consilierii săi şi citit de pe teleprompter, acesta a stârnit în general reacţii pozitive, mai ales în comunitatea de afaceri. Principala concluzie fiind aceea că, deşi nu a spus nimic semificativ nou, tonul a fost de bun augur, unul în general pozitiv, dominat de ideea că "America First" nu înseamnă nicidecum o retragere a Statelor Unite de pe scena internaţională. Nu e vorba nici de izolaţionism, nici de protecţionism, Washingtonul vrea doar ca schimburile comerciale să fie unele echitabile şi ca ceilalţi să respecte regulile privind subvenţiile de stat şi cele ale proprietăţii intelectuale, ultimele consideraţii făcând o trimitere transparentă la China. În plus, recenta reformă radicală fiscală promovată de noua administraţie a fost primită cu entuziasm de către mediul de afaceri internaţional. În fapt, chiar prezenţa lui Trump la Davos, un fel de templu al globalizării, este un semnal în sine, o abatere semnificativă de la virulentul său discurs anti-globalizare cu care ne obişnuise.

Poziţiile din discursul lui Trump de pe teleprompter sunt în fond cele ale echipei sale, spre deosebire de postările de pe Twitter, care sunt cele ale lui Trump personal. Acesta este şi motivul pentru care o parte din sprijinitorii lui Trump spun că nu trebuie să ne uităm nepărat la ce spune el, ci la ce fel de politici promovează. Iar acestea din urmă nu au fost, multe dintre ele, la fel de radicale precum declaraţiile sale. Poate că aşa este, însă vorbele contează, percepţiile contează în final adesea mai mult decât realitatea, după cum foarte bine au învăţat politicienii pe pielea lor. Un sondaj internaţional făcut de Gallup, dat publicităţii zilelele trecute, releva o adevărată prăbuşire a încrederii în Statele Unite la nivel global, de la 48 procente în perioada Obama la 30 procente în prezent. China are 31 procente, devansând America, iar Rusia are 27 de procente. Eroziunea a fost severă mai ales printre aliaţii apropiaţi ai Statele Unite, precum Marea Britanie, Canada sau Australia sau în ţări din Europa de Est, tradiţional pro-americane (în România, de pildă, încrederea a scăzut cu 18 procente faţă de 2016, ajungând la 41 procente). Or, aceste lucruri contează. Brandul de ţară contează, în chip pozitiv sau negativ, inclusiv atunci când se iau decizii cu caracter economic, atunci când se decide sau nu semnarea unor contracte.

Iată de ce echipa din jurul lui Donald Trump, în principal Gary Cohn, principalul său consilier economic, a considerat că este important ca preşedintele să vină în acest an la Davos pentru a contracara o naraţiune care, mai ales după discursul de anul trecut al lui Xi Jinping, a proiectat o imagine a Chinei de salvator providenţial al globalizării. Ceea ce provoacă multă frustrare la Washington, Casa Albă considerând că este una distorsionată. Prezent şi el la Davos, Wilbur Ross, Secretarul Comerţului, se plângea de faptul că ori de câte ori Statele Unite încearcă să repare distorsiuni legitime i se pune imediat eticheta de "protecţionism", în timp ce atunci când e vorba de China violările repetate ale normelor unanim acceptate de comportament în afaceri nu sunt deloc sancţionate. "Chinezii au o retorică superbă în materie de comerţ liber, dar un şi mai superb comportament protecţionist." Lucru în bună măsură adevărat. China blochează accesul pe piaţa sa mai multor corporaţii de tehnologie occidentală, precum Google, Facebook, Twitter, Amazon etc., subvenţionează prin bănci de stat exportatorii care vin pe pieţele internaţionale cu preţuri de dumping şi presează corporaţiile oocidentale să-i dea acces la informaţii critice da natură tehnologică dacă vor să activeze pe piaţa chineză. Dar asta nu face decât să confirme observaţia anterioară privind realitatea şi percepţiile.

Un al doilea motiv pentru care Casa Albă a dorit ca preşedintele să vină la Davos este acela că a realizat că multe dintre calculele anterioare privind strategia Statelor Unite în materie de comerţ internaţional nu se împlinesc în practică. De pildă, după retragerea din TPP (pe care, tot într-o discuţie de la Davos, politologul Robert Kaplan o considera una dintre cele mai mari erori strategice din ultimele decenii), America a constatat, pe de o parte, că nimeni nu se înghesuie să semneze acorduri comerciale bilaterale (nici măcar Coreea de Sud sau Japonia, deşi depind de umbrela de securitate a Washingtonului), iar pe de alta că celelalte ţări au decis să continue acordul într-o formulă restrânsă, fără Statele Unite, anunţul în acest sens fiind făcut chiar la Davos. Or, asta are consecinţe, pentru că, de pildă, după cum remarca ministrul de finanţe al Australiei, în timp ce ţara sa va exporta carne în Japonia cu un tarif de 9 procente, fermierii americani vor fi taxaţi cu 38 de procente. În plus, probabil că membrii administraţiei Trump au început să privească cu mult mai multă seriozitate avertismente precum cel al fostului premier australian Kevin Rudd care considera că prin retragerea din TPP şi ca urmare a dimensiunii semnificative a prezenţei economice a Chinei în arealul Asia – Pacific (inclusiv în America de Sud) Statele Unite vor deveni irelevante. Probabil aşa se explică de ce, cu jumătate de gură, Donald Trump nu doar că a ţinut să sublinieze că America nu are deloc intenţia de a se retrage de pe scena globală, dar a şi avansat ideea că ar putea reveni în viitor într-un TPP revizuit.

În bună măsură Davosul a fost dominat, pe mai multe planuri, de competiţia dintre America şi China. În spaţiul comercial, dar şi în domeniul tehnologiei, precum cel al Inteligenţei Artificiale, puternic sprijinit de guvernul de la Beijing. Se apreciază, de altfel, că din acestă zonă, alături de cea cunoscută sub numele de Big Data, vor veni enorme mutaţii disruptive, cu efecte şi pozitive, dar şi multe negative, inclusiv în plan social. Tot aici se va tranşa şi superioritatea militară în următorul deceniu un ingredient esenţial al puterii şi influenţei globale.

Johnatan Tepperman, redactorul şef al Foreign Policy, moderatorul unuia dintre cele mai interesante dezbateri de la Davos ("Into a deal based global order?"), făcea observaţia că dacă în urmă cu cinci ani Beijingul, deşi nu agrea actuala ordine internaţională de sorginte americană, nu se arăta deloc doritor să o schimbe, astăzi lucrurile s-au schimbat radical. În preziua discursului lui Donald Trump de la Davos, agenţia oficială chineză de ştiri Xinhua comenta că a venit timpul ca "liderii politici şi de afaceri să aleagă între cele două viziuni diferite asupra stării lumii: «America First» a lui Trump şi cea de «Shared Future» avansată de Xi Jinping". Este o luare de poziţie remarcabilă, pe care nu am mai auzit-o atât de clar formulată până acum. Cu atât mai mult cu cât vine după un editorial publicat cu doar câteva zile înainte de "China Daily" care milita pentru o reconfigurare majoră în plan geopolitic, în principal sub bagheta Chinei. "Sistemul politic şi economic capitalist actual este în criză; sistemul global de guvernanţă traversează o perioadă de schimbări profunde; o nouă ordine internaţională prinde contur." Rămâne de văzut dacă apariţia lui Donald Trump la Davos va fi doar un moment izolat sau va fi unul care va marca decizia Americii de a-şi consolida alianţele şi de a se opune demersului Chinei de modificare substanţială a felului în care va funcţiona lumea de mâine.