De ce mereu punct şi de la capăt? (P)

După multe discuții pe cât de sterile, pe atât de inutile, iată că a început şi noul an şcolar 2020 – 2021. Aşadar, şcoala din România a început în pandemie, dar și într-o stare tensionată, cu proteste în Capitală și în țară. Astfel, în București, Consiliul Național al Elevilor a ieșit în stradă chiar în prima zi a anului școlar motivați de modul dezastruos în care a fost organizat acest început de an școlar.

Ce să ne mai mirăm! Au trecut vreo 25 de ani de când tot facem reformă în sistemul de învățământ. De, ministrul şi reforma lui! Nimic consistent, nimic semnificativ în viața școlii și a școlarilor. Toți termină gimnaziul, mai toți intră la liceu sau colegiu indiferent de medii, mai toți intră la o facultate, de stat sau privată, primesc o diplomă şi repet – primesc o diplomă, nu e muncită, vorba unui profesor universitar: “mai dau și bani să nu învețe!”. Să nu uităm că avem şi mulți copii buni, dar majoritatea dintre aceştia migrează către alte sisteme de învățământ.

De la an la an şi în timpul jocului, cum se spune în fotbal, se schimbă regulile, normele, materiile de examen, modalitatea de examinare, conținutul fiecărei materii etc., de nu mai știe nimeni – elev, profesor, inspector, părinte pe unde suntem. Din când în când ne facem (se fac) că analizăm „foarte serios și la obiect” starea și situația învățământului din România. Deschidem o mare dezbatere națională (cred că au fost vreo 10 până acum), trece timpul, mâncăm banii și timpul degeaba, mai tragem câte o concluzie dacă, între timp, nu am pornit la o nouă dezbatere, inevitabil cu aceleași rezultate.

În această complicată ecuație necunoscutele sunt elevii și problemele lor care nu-și găsesc răspunsuri, nu-i întreabă nimeni ce-și doresc de la școală, care ar fi materiile primordiale din orare, nu-i întreabă nimeni  dacă e bună școala online sau ce vor face după ce mai depășesc un ciclu de învățământ.

Și se dau examene, se fac repartizări până se ocupă toate locurile, să nu rămână vreun loc neocupat. Nu contează că se intră în liceu cu media 5. Cum să bagi în aceeași sală de curs (liceu sau facultate) elevi de 8-9-10 și elevi de 5? Poate că aceia ar putea fi îndrumați şi pregătiți pentru a deveni meseriaşi căci tot ducem lipsă. Cred că toate acestea ar părea imposibil să se întâmple în alte țări, dar nu la noi. Ce să mai vorbim de motivație, de dăruire, de pofesionalism şi muncă, de studio, patriotism şi datorie față de țară…

Nu mai avem timp, dar mai avem de “implementat” o reformă. Și te mai miri ce iese pe porțile școlilor, în condițiile în care știi sigur cine a intrat! Este, cu toate riscurile, timpul să spunem Stop joc! incompetenței și intereselor meschine pe banii și siguranța statului şi mai mult de atât a viitorului țării. Cine știe carte, poate și vrea să învețe în continuare, să meargă mai departe, cine nu… să se oprească la nivelul dat de pregătirea pe care o are.

Ing. dr. ec. Traian Dobre