De ce pensiile speciale nu vor fi tăiate niciodată!

Guvernul se aşteaptă ca în perioada următoare circa un milion de contracte de muncă să fie suspendate. Executivul speră ca măsura să fie aplicată de firme doar temporar. Cu siguranţă, odată ce se va hotărî reluarea normală a activităţii şi restricţiile vor fi suspendate, măcar parţial, este de aşteptat ca o parte dintre contracte să fie reluate, dar cu certitudine nu se va întâmpla acest lucru în totalitate. Din păcate o parte dintre oameni vor trece din şomaj tehnic în şomaj, deci îşi vor pierde slujba definitiv. Suspendarea pe bandă rulantă a contractelor de muncă vine cu un cost pe măsură. Statul va pierde lunar prin neîncasarea de taxe şi impozite în jur de 540 milioane de euro (taxe pe salarii şi TVA la nivel de salariu mediu şi o rată de economisire de 10%). Este o sumă consistentă, ea asigură plata a 2,11 milioane de pensii medii sau a 390.000 de salarii medii în sectorul de stat – lefuri care să includă şi taxele aferente. Calculul nu include pierderile generate de faptul că statul trebuie să se împrumute, deci să plătească dobânzi, pentru a achita şomajul tehnic promis sau din faptul că oamenii nu vor mai consuma în aceeaşi măsura şi vor fi consemnate reduceri de comenzi pe tot lanţul. Consecinţa va fi evident o reducere şi mai mare a încasărilor.

Pe acest fond, de câteva zile, a apărut în mediul online, singurul unde societatea civilă se mai poate exprima în aceste zile, un curent de reducere a pensiilor speciale. Partidele s-au grăbit să vină cu măsuri legislative care să prevadă impozitarea pensiilor speciale. Ultimul proiect al PNL, depus pe 1 aprilie – Ziua Păcălelilor, prevede taxarea cu până la 95%, în funcţie de mărimea pensiei. Toate bune şi frumoase, până aici. Totuşi sunt două necunoscute. Prima este momentul când se va aplica. În cel mai bun caz va dura câteva luni, nimeni nu dă vreo dovadă că vrea să grăbească procesul şi apoi perioada pe care o traversăm nu permite Parlamentului să îşi desfăşoare activitatea în mod normal. A doua, va fi greu de justificat în faţa societăţii de ce să impozităm numai o serie de venturi şi nu pe toate. Mai mult, nici măcar nu vor fi impozitate toate categoriile de pensii speciale. Prin urmare se vor crea aici „discriminare” între indivizi şi prin urmare legea va fi foarte uşor de atacat la Curtea Constituţională. Şi cum printre categoriile vizate a fi impozitate se află şi judecătorii constituţionali este uşor de prevăzut ce se va întâmpla cu aceste iniţiative legislative. Demersul partidelor politice în forma asta pare a fi sortit eşecului, singura motivaţie a apariţiei lui în spaţiul public este doar unul pur electoral.

O iniţiativă logică şi care ar fi avut mult mai mult succes ar fi fost o ordonanţă de urgenţă a Guvernului prin care toate pensiile speciale, repetăm toate, ar fi fost plafonate prin ordonanţă de urgenţă. Nu mai mult de 4.000-5.000 de lei să spunem, măcar pe perioada stării de urgenţă. Nimeni nu ar fi putut face nimic, nimeni, nici măcar Curtea Constituţională, şi pe deasupra Guvernul avea susţinere publică masivă. Milionul de oameni în şomaj tehnic ar fi fost un scut împotriva judecătorilor de la Curtea Constituţională care nu cred că ar mai îndrăzni să sfideze Constituţia şi să justifice că pensiile speciale respectă legea fundamentală, în condiţiile în care este evident şi pentru un copil de zece ani că se face o nedreptate strigătoare la cer celorlalţi lucrători ai căror venituri ulterioare ieşirii din câmpul muncii sunt calculate după alte reguli faţă de „speciali”. Deci egalitatea în faţa legii nu este asigurată în condiţiile în care pentru unii se aplică reguli diferite pentru munca prestată, iar utilitatea sa este măsurată după criterii neunitare. 

Nimeni, însă, nici un partid, nici un Guvern, nu îndrăzneşte să se atingă de pensiile speciale fiindcă beneficiarii fac parte din structurile de forţă, structuri care asigură protecţia statului, deci ai celor care printr-o conjuctură sau alta au ajuns la vârful puterii. Starea aceasta de echilibru instituţional este cel mai bine surprinsă de vorba populară: „o mână spală pe alta…”. Poporul nu are nici un cuvânt de spus în această problemă, cercul vicios din jurul pensiilor speciale nu poate fi spart. Undeva pe traseu, orice iniţiativă de reducere a beneficiilor structurilor de forţă va fi stopată. Nu toţi politicienii sunt la fel de puternici, nu toate partidele deţin aceleaşi pârghii şi prin urmare se vor găsi pe traseu poli de putere care vor zădărnici prin orice mijloace pierderea benefiicilor, iar polul suprem este Curtea Constituţională, instituţie care nu are bunul simţ să se abţină să judece  speţe care-i priveşte direct pe membrii ei.