Decalogul, primul comunicat de presă din istorie? (II)

3) „Comunicatul este transmis de către autoritatea/ instituţia respectivă sau de către o persoană împuternicită şi recunoscută ca atare.”

Autoritatea ce comunică este Însuşi Dumnezeu, iar comunicatorul este prorocul Moise: „Atunci tot poporul, răspunzând într-un glas, a zis: «Toate câte a zis Domnul vom face şi vom fi ascultători!» Şi a dus Moise cuvintele poporului la Domnul” (Ieşirea 19, 8). De semnalat această exprimare: „a dus Moise cuvintele poporului la Domnul”. Moise este mesagerul lui Dumnezeu, dar, folosind limbajul omului de azi, el este şi purtătorul de cuvânt al poporului, cel ce „duce cuvintele”. Acest popor nu putea comunica direct cu Dumnezeu, nefiind la un nivel spiritual atât de înalt, de aceea apelează la cineva care să înlesnească această comunicare: „Apoi a zis către Moise: «Vorbeşte tu cu noi şi vom asculta, dar Dumnezeu să nu grăiască cu noi, ca să nu murim»” (Ieşirea 20, 19). Cumva, Moise este mediatorul, cel ce înlesneşte în ambele sensuri comunicarea dintre Dumnezeu şi „poporul ales”.

4) „Comunicatul apare întotdeauna în formă scrisă chiar dacă, mai nou, există şi versiuni video sau audio.”

Tot în scris a comunicat Dumnezeu şi cele zece porunci: „A venit deci Moise şi a spus poporului toate cuvintele Domnului şi legile. Atunci a răspuns tot poporul într-un glas şi a zis: «Toate cuvintele pe care le-a grăit Domnul le vom face şi le vom asculta!» Iar Moise a scris toate cuvintele Domnului” (Ieşirea 24, 3-4).

Cele zece porunci au fost consemnate pe ceea ce se cheamă „table ale legii”. Au fost două astfel de momente. Prima dată, Însuşi Dumnezeu a scris aceste porunci: „După aceea Moise, întorcându-se, s-a pogorât din munte cu cele două table ale legii în mână, scrise pe amândouă părţile lor – pe o parte şi pe alta erau scrise. Tablele acestea erau lucrul lui Dumnezeu şi scrierea era scrierea lui Dumnezeu săpată pe table” (Ieşirea 32, 15-16).

Atunci când a coborât din muntele Sinai, Moise i-a găsit pe evrei închinându-se unui viţel de aur plăsmuit de Aaron. Mâniindu-se, Moise „a aruncat din mâinile sale cele două table şi le-a sfărâmat sub munte” (Ieşirea 32, 19). A urcat a doua oară pe muntele Sinai şi din nou a coborât cu alte table ale Legii, cu aceleaşi zece porunci, dar de data aceasta scrise chiar de proroc: „Şi a scris Moise pe table cuvintele legământului: cele zece porunci” (Ieşirea 34, 28).

Concluzii

A interpreta în cheie jurnalistică modalitatea de comunicare din acele vremuri între Dumnezeu şi oameni nu aduce atingere conţinutului mesajului, unul eminamente teologic. Desigur, analogia cu un comunicat de presă merge până la un anumit punct pentru că, în acele vremuri, nu putem vorbi propriu-zis de presă – în sensul modern al cuvântului. Dar se poate vorbi, chiar şi pentru acele timpuri atât de îndepărtate, de… canale de comunicare.

E greu de crezut că Moise vorbea în acelaşi timp cu mii de oameni sau cu fiecare în parte. Din câte se poate deduce, prorocul se folosea de cei ce erau „căpetenii în popor: peste mii, peste sute, peste cincizeci, peste zeci” (Ieşirea 18, 25). Fiecare căpetenie avea, aşadar, o anumită „audienţă”. De altfel, după ce coboară pentru a doua oară cu tablele Legii, „i-a chemat Moise şi au venit la el Aaron şi toate căpeteniile obştii şi Moise a grăit cu ei.  După aceasta s-au apropiat de el toţi fiii lui Israel şi el le-a poruncit tot ce-i grăise Domnul în Muntele Sinai” (Ieşirea 34, 31-32). Chiar dacă nu se menţionează în chip explicit, putem presupune că mesajul către toţi „fiii lui Israel” era transmis, de fapt, prin intermediul acestor căpetenii, cei care vorbeau mai întâi cu Moise.