Despre revoluţie

A revenit săptămâna trecută în Facultate doamna profesor Coca Patologeanu, veche membră a corpului didactic anglist, pentru a-şi relua activitatea la Catedră, activitate suspendată încă din 1991. Deruta a fost generală, întrucât toată lumea o ştia pe Coca emigrată, de decenii bune, în Regatul Unit al Marii Britanii, având, prin urmare, contractul de muncă românesc desfăcut, în strictă conformitate cu legile de azi şi de odinioară. Scandal monstruos însă. Împricinata susţinea vehement că nu a părăsit niciodată, oficial, Universitatea şi, ca atare, ce i se întâmpla acum reprezenta un abuz strigător la cer. Pe lângă dezorientarea administrativă a tuturor, se adăuga aici şi un sentiment firesc de stinghereală. Fără excepţie, membrii de astăzi ai Catedrei de Engleză fuseserăm, înainte de 1989, studenţii Cocăi Patologeanu. Doamna profesor ne predase, cu succes, materia intitulată Engleza fără profesor. Aşadar, devenea foarte greu, emoţional vorbind, iniţierea unui dialog cu o fostă conferenţiară de-a noastră pe tema pierderii normei sale de titular din Statul de funcţii al Englezei după 26 de ani de absenţă din peisaj. În plus, Coca avea faimă de protestatară robustă. Nimeni n-ar fi riscat o interacţiune contradictorie cu ea. Amânând deci un răspuns direct, frontal, colegii prinşi în exerciţiul administrativ s-au apucat să-i studieze atent "dosarul" cu speranţa că vor găsi acolo "soluţiile" la sensibila "dilemă".

Povestea rezultată din analiza respectivă a uimit întreaga comunitate academică. Doamna Patologeanu plecase, în toamna anului 1990, într-un schimb didactic (un fel de changing places à la David Lodge, strategie practicată, se ştie, de universităţile apusene în relaţiile lor cu cele autohtone, pe fondul simpatiei revoluţionare a acelui moment!), de o lună, la University of London. Faptul constituia a consecinţă a venirii, în primăvara post-revoluţionară, la noi, a doamnei profesor de la Londra, Millie Moronson, titulară, desigur, a cursului How to Learn Romanian without Your Teacher, adică, mai pe limba băştinaşă, Româna fără profesor. Coca a găzduit-o pe Millie, pe parcursul programului, în apartamentul ei comunist, unde, se pare, englezoaica s-a simţit excelent. A promis, la plecare, că îi va întoarce profesoarei noastre favorul şi s-a ţinut de cuvânt. A făcut toate demersurile necesare vizei, invitând-o pe doamna Patologeanu, în octombrie, în capitala Albionului pentru a preda, la rândul său, studenţilor englezi. Nu chiar "engleza fără profesor", specialitatea Cocăi, pentru că nu puteai face asta cu nişte vorbitori nativi, ci însuşi cursul doamnei Moronson, "româna fără profesor", unde Patologeanu, se înţelege, nu putea fi decât expertă. Stagiul a debutat idilic, mai ales că între cele două se înfiripase deja amiciţia şi, mai mult, împărtăşeau un destin comun: ambele erau necăsătorite.

Din păcate, lucrurile nu au continuat în aceeaşi notă. Coca primise o cameră la etajul casei lui Millie, unde se afla o bibliotecă imensă. Treptat, doamna Patologeanu a realizat un amănunt înfiorător. Volumele aveau caracter marxist. Lângă Ideologia germană a bătrîânului Karl, se strângeau, precum puişorii în jurul cloştii, Raymond Williams, Richard Hoggart, Terry Eagleton şi Michael Green. Pe un raft era fotografia Simonei de Beauvoir pe parcursul vizitei sale în URSS, iar, pe altul, trona un portret al lui Lenin. Vai, doamna Moronson părea a fi – cum să spun ca să pricepeţi mai bine orarea Cocăi? – "o babă comunistă". Millie a şi confirmat, de altfel, supoziţia, în aceeaşi seară, la cină, răspunzând interogaţiilor surescitate ale doamnei Patologeanu, pe scurt, cu un echivalent englezesc al lui "da, sunt o babă comunistă". Greu de relatat urmarea. Coca s-a baricadat în cameră, a aruncat toate textele marxiste pe fereastră, după care a declarat încăperea "zonă liberă de comunism", refuzând să o mai părăsească. A şi cântat, se spunea, "noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă…", dar rămâne ambiguu dacă a înţeles-o ori ba cineva. S-a costumat în "golancă" şi a acuzat-o pe Moronson de "restauraţie". Au urmat procese istovitoare, în care unele instanţe britanice au dat câştig de cauză, paradoxal, Cocăi: în acte, Millie se angaja să o "găzduiască" pe timpul "stagiului", fără a se specifica însă "durata" acestuia!

Viza putea fi înnoită aşadar periodic, iar, din 2007, nici nu a mai fost nevoie. În sfârşit, lupta s-a încheiat abia în prezent, prin decesul, din cauze naturale, a lui Millie. Patologeanu a decis să se întoarcă acasă triumfal. Îşi dorea postul înapoi… Ideea salvatoare a venit administratorilor tocmai din detaliul morţii lui Millie. Vorbim aici de două doamne în vârstă, s-a argumentat în plen. Conform legii, Coca ieşise la pensie. Totuşi, după comunicarea hotărârii Consiliului Profesoral, ne-am confruntat cu o privelişte tulburătoare. Doamna Patologeanu s-a baricadat, într-un cort, în faţa decanatului. Pe o pancartă scria mare: Zonă Liberă de Pensionări.

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi