Drepturile omului din bucătărie

Ehei, după o absenţă de trei ani, ajuns din nou la Herrenberg, ce să vezi, a intrat şi orăşelul acesta din Baden-Württemberg în rând cu lumea bună: are dulap cu cărţi la dispoziţia trecătorilor! Ai cărţi de care nu mai ai nevoie? Le duci acolo şi le pui pe raft. Vezi vreo carte care te interesează? O iei acasă şi o citeşti (eventual).

Trebuie să recunosc, eu unul n-am avut de dus nimic (de-aş fi avut cărţile fie de la Iaşi, fie de la Amnaş la dispoziţie, aş fi disponibilizat şi eu câteva – câteva zeci, chiar, poate), dar de găsit am găsit câteva – mai exact 13! Foarte diverse, dar, în mod surprinzător, unele dintre ele parcă fuseseră cumpărate de la una dintre cele două librării ale oraşului (aflată la doi paşi) şi duse direct la dulap, atât de noi (şi necitite) păreau!

Ei bine, printre cărţile luate „acasă” s-a aflat şi una de bucate: Genuss^N!-Kochbüchle. Restlos nachhaltig genießen und CO₂ sparen (Cărticică de gătit cu savoare^S! Savurează sustenabil fără rest şi economiseşte CO₂)!

Acuma, sincer să fiu, iniţial nici nu m-am uitat cu atenţie la carte, am luat-o în ideea s-o dau sorei mele (care are deja o colecţie remarcabilă de cărţi de bucate). A răsfoit-o, s-a uitat pe reţete, apoi mi-a zis că pot s-o duc înapoi…

Abia acum m-am uitat şi eu mai atent la cărticica asta tipărită pe hârtie lucioasă, grea, cum sunt tipărite, în mod mai mult sau mai puţin curios, cam toate cărţile scoase de vreo instituţie de stat, iar asta, am văzut, a fost editată în 2015 (da, cu 8 ani în urmă, aş fi zis că e proaspătă-proaspătă, la cât de zeitgeistig e, adică tributară gândirii vremurilor ultra-recente) de Ministerul pentru Mediu, Climă şi Economia Energiei al landului Baden-Württemberg (aşa-i că vă place cum sună numele ministerului?)! Ei, aha, aşa da, acum se explică de ce sora mea n-a ţinut să reţină cartea: e pur şi simplu o broşură de propagandă „verde” îmbrăcată în ceva aflat în trend: veganismul! Mă rog, cărticica nu are strict doar reţete „de post” (vegetariene ori vegane), dar marea majoritate de acolo sunt. Şi or fi unele mâncăruri realmente gustoase, dacă nu chiar savuroase, dar cărticica ţine să te „omoare” (să-ţi încarce conştiinţa) cu o groază de informaţii, tabele şi grafice „lămuritoare”.

Păi, haideţi să aflăm cum stă treaba, carnivorilor ce sunteţi: cică „20% din emisiile de gaze de seră din Germania au cumva de-a face” (exprimare foarte ştiinţifică) „cu obişnuinţele noastre culinare. Unele alimente sunt mai dăunătoare pentru climă decât altele: legumele, de pildă, produc mai puţine emisii decât carnea”. Evident, nişte cercetători (presupun că plătiţi de stat) au calculat ei cam cât CO₂ produce fiecare kil al unor produse de bază. În loc de frunte, desigur: carnea de vită şi… untul! Carnea de porc, ehei, la mare distanţă (5,6). Aci am o mică nelămurire: untul, deci produce aproape cât carnea de vită (22,3 faţă de 24, 9), dar laptele doar 0,8? Măi să fie! Apoi, aşa, ca să ştiţi (şi să vă stea în gât orice îmbucătură de carne): dacă mănânci de toate, te hrăneşti, adică, ca un adevărat omnivor, emiţi cel mai mult CO₂ (1991 kg de emisie co-doi/an). Evident, eşti mai sustenabil pentru climă dacă te hrăneşti vegetarian (1482) şi cel mai sustenabil eşti, desigur, dacă eşti vegan (1250)!

Mai vreţi? Mai am – mă rog, comisarii climei din ministerul mai sus pomenit. Încă din 2015, deci, aveau gata calculate amprentele CO₂ ale unor bucate populare: la loc de frunte, vestitul hamburger cu cartofi prăjiţi şi salată; pe locul doi, friptura de porc cu varză roşie şi găluşti; pe locul trei, cărnaţi cu chifle.

Mă opresc aici, nu înainte să citez o grozăvie emisă cândva (într-un interviu în Die Zeit) de Margot Käßmann (*1958, de formaţie teologă protestant-luterană, o figură pe cât de prominentă, pe tot atât de controversată): „Wer an Menschenrechte glaubt, muß vegan leben”. Pe româneşte: „Cine crede în drepturile omului, trebuie să trăiască vegan”. Poftim?

Mda, o să vină ziua când oamenii vor trebui să se lupte nu pentru traiul în conformitate cu specia (artgerecht) al diverselor animale domestice au ba, ci pentru cel al lor. Un urs, de pildă, are toată înţelegerea pentru omnivoritatea sa, dar omul e împins spre veganism? Halal!

Michael Astner este poet, traducător şi publicist