Dr. Mihaela Tîrnovanu, Maternitatea Cuza Vodă Iaşi:“În prezent există ca variantă de tratament – acel dispozitiv intrauterin cu eliberare continuă de  levonorgestrel – o substanţă activă sintetică de tip progesteronic. Se numeşte sterilet „Mirena“ şi se menţine o perioadă de 5 ani sau „Donasert“ pentru 3 ani. Se montează tocmai la aceste paciente care au menstruaţii excesive şi prelungite pe acest fond şi context hormonal, fibromul uterin fiind determinat de nivel estrogenic crescut, cel mai frecvent. Respectivul sterilet eliberează lunar o anumită cantitate de levonorgestrel şi prin acest mecanism stopează creşterea fibroamelor de mici dimensiuni. Efectul principal însă este reducerea importantă a fluxului menstrual excesiv şi prelungit. Bineînţeles, există foarte multe comentarii pe forumuri legate de problemele care apar după instalarea unui astfel de dispozitiv intrauterin. Vă pot spune însă că toate pacientele mele care au optat pentru această metodă de tratament au fost mulţumite. Nu s-au plâns de dureri sau alte probleme. Dimpotrivă, durerile de la menstruaţie se ameliorează spectaculos, iar hemoragiile scad drastic. Acest tip de sterilet utilizat în tratamentul sângerării menstruale excesive, produce o reducere majoră a sângerării după numai două – trei luni. Unele femeii se întâmplă să nu aibă deloc menstruaţie o lună, două. Iar unele femei nu au deloc menstre. Nu e anormal şi nu se întâmplă nimic nociv. Sfătuiesc femeile să discute cu un medic, să ceară o părere avizată înainte de a lua o decizie. Discuţiile pe forum nu reprezintă opinii avizate.

Variantă de tratament medicamentos conservator

Trebuie adăugat că mai există o variantă de tratament medicamentos conservator. Medicaţia se numeşte „Esmia“ şi se bazează pe blocarea selectivă a receptorilor de progesteron. Ultimele studii au arătat că nu doar estrogenii sunt implicaţi în apariţia şi dezvoltarea fibroamelor, ci şi progesteronul. Din experienţa cu pacientele care au urmat acest tip de tratament pot spune că nu am avut rezultate spectaculoase. Fibroamele au scăzut foarte puţin în dimensiune. Dar am colegi care spun că pacientele lor au avut rezultate favorabile cu „Esmia“. Vis-a-vis de acest tip de tratament trebuie avut în vedere şi că la nivelul Comisie Europene a Medicamentului există semnale care atenţionează că s-a constatat la unele paciente hepatocitoliliză severă după tratamentul „Esmia“. Din acest motiv, dacă există cazuri în care se recomandă totuşi această variantă de tratament trebuie să se efectueze iniţial transaminazele şi să se evalueze aceste enzime hepatice lunar pe parcursul tratamentului, dar şi la 2 luni după finalizarea acestuia.

Situaţii în care se recomandă intervenţia chirurgicală

Fibromul uterin se operează în două circumstanţe: atunci când cauzează hemoragii importante şi când are dimensiuni foarte mari. Mai există o situaţie aparte când fibromul este cauză de infertilitate. Fibromul uterin cu flux menstrual prelungit şi abundent, este cel care se dezvoltă în interiorul cavităţii uterine şi este în contact cu endometrul– mucoasa care căptuşeşte faţa internă a uterului. Acest tip de fibrom se asociază cu hiperplazie de endometru: mucoasa se îngroaşă mult în dimensiuni, iar acest „exces“ de ţesut se elimină în timpul menstrelor. Din acest motiv apare un flux menstrual crescut şi prelungit, iar femeile pot ajunge la anemii importante. Fiind vorba de hemoragii care se repetă lună de lună, anemia se instalează treptat şi este în general tolerată. Tratamentul medicamentos pentru a corecta pierderile de fier nu ajută deoarece nu poate compensa pierderea constantă de sânge. Astfel, există situaţii în care femeile ajung la spital un nivel al hemoglobinei foarte scăzut. Vorbim deci de tratament chirurgical în caz de fibroame care determină hemoragii importante şi anemii puternice, care nu pot fi controlate prin alte metode terapeutice.

Fibroamele mari: deşi nu sângerează, au indicaţie de intervenţie chirurgicală

De precizat că există şi fibroame care au dimensiuni mari şi comprimă organele din jur fără să provoace dureri. Şi în cazul cărora este inicată operaţia. Acestea sunt permanent „alimentate“ de hormoni şi vor creşte în continuare în dimensiuni. Deoarece aceste fibroame nu cauzează hemoragii şi nici dureri importante decât atunci când ajung la o dimensiune considerabilă, unele femei cred că pur şi simplu că au crescut în greutate, fiind mai accentuată creşterea în volum a abdomenului. Nici nu se gândesc că ar putea avea un fibrom uterin deoarece nu au nici o durere, nici o sângerare anormală. Astfel se explică că ajung la noi paciente cu fibroame de dimensiuni impresionante, chiar de câteva kilograme, fără să fi avut hemoragie sau dureri până ajung la medic. La aceste paciente se practică – histerectomie (îndepărtarea uterului)“.

Odată ce s-a instalat menopauza fibroamele nu mai cresc

Se poate recurge la monitorizare în cazul fibroamele de dimensiuni mici la femei aflate în premenopauză şi care nu au hemoragii importante. Aceste fibroame se supraveghează cu ecografie efectuată odată la 6 luni pentru a aprecia ritmul de creştere. Odată ce s-a instalat menopauza fibroamele nu mai cresc sau chiar regresează în dimensiuni, nemaiexistând acel context hormonal“.

Numai 20% până la 30% dintre femeile cu fibroame prezintă simptome

Fibromul uterin este o tumoră benignă (non-canceroasă) ce se dezvoltă din stratul muscular al peretelui uterin. Termenul medical corect este de fibromiom uterin, fiind cea mai frecventă tumoră benignă a tractului genital feminin. În mod obişnuit fibroamele nu depăşesc dimensiuni de 15 cm, dar pot ajunge şi depăşi 4-5 kg. În 84% din cazuri fibroamele sunt multiple. De regulă, majoritatea sunt asimptomatice dar există şi simptome care pot aduce femeia la medic. Numai 20% până la 30% dintre femeile cu fibroame prezintă simptome determinate de acestea.

Sângerări menstruale excesive şi prelungite

Cea mai frecventă manifestare este sângerarea uterină anormală la menstruaţie (menoragia) prezentă în 30% din cazuri. Sângerarea apare ca o prelungire a perioadei de flux menstrual, cu eliminarea unei cantităţi mai mari de sânge, ceea ce determină în timp un grad variabil de anemie. Fibroamele nu sângeră în general între menstre.

Durere

Fibromul doare rareori. Durerea apare mai ales în cazul fibroamelor de dimensiuni mari atunci când există compresie asupra organelor din jur. Poate produce senzaţie de presiune, de greutate pelvină sau abdominală, durere, chiar mărirea taliei. Apăsarea asupra vezicii urinare se poate manifesta cu polakiurie, adeseori nocturnă cu modificarea ritmului somnului. Durerea în spate, flanc sau coapsă poate fi determinată prin presiune asupra nervilor pelvini.

Embolizarea

Embolizarea arterei uterine este o metodă mai nou utilizată şi în România, nechirurgicală, de terapie a fibroamelor uterine. „Practic este vorba despre o procedură minim invazivă prin care se blochează vasele de sânge care alimentează fibroamele uterine. Procedura se recomandă în cazul femeilor care doresc păstrarea uterului. Optarea pentru această metodă terapeutică ia în considerare mai mulţi factori (numărul fibroamelor, localizarea lor, gradul de vascularizaţie). Pentru femeile care îşi doresc copii, dar au fibroame nu este indicată această metodă deoarece blocarea ramurilor arterei uterine nu este selectivă. Din artera uterină porneşte un ram ce vascularizează şi ovarul, iar prin obstruarea acestuia scade funcţia ovariană, deşi sunt raportate în literatură cazuri de sarcini obţinute după embolizare pentru fibroame. Pentru femeile cu infertilitate cauzată de fibrom se recomandă miomectomia (îndepărtarea doar a fibromului sau fibroamelor). Dacă fibroamele sunt descoperite în timpul sarcinii, trebuie aşteptată naşterea şi să se intervină după aceea. Trebuie precizat că în timpul sarcinii din cauza dezechilibrelor hormonale fibroamele pot creşte accelerat şi pot pune uneori în pericol dezvoltarea normală a sarcinii şi viaţa fătului. Alături de sarcină contraindicaţiile embolizării sunt: carcinomul endometrial, infecţiile genitale, masele anexiale şi creşterea rapidă a fibromului. În cazul embolizării avantajele principale ar fi reducerea spitalizării şi a duratei convalescenţei“, completează dr. Mihaela Tîrnoveanu.