Filmele de Crăciun, ultima redută?

Pe cât sunt de multe producţiile cinematografice dedicate "magiei sărbătorilor", pe atât sunt ele de slăbuţe din punct de vedere artistic. La noi, se difuzează mai ales de canalul Diva TV. Se poate uşor sesiza un şablon al scenariilor. De obicei, este vorba despre personaje afectate de evenimente din trecut sau care sunt cu totul absorbite de o carieră profesională (angajate, mai ales, în cadrul unor companii mari, dintr-o metropolă). Ele (re)învaţă bucuria de a trăi în comunităţi mici, care pun familia pe primul loc. Dragostea şi bucuria de a fi biruiesc în inima lor, într-un final. De altfel, nici un film de Crăciun nu are un sfârşit trist. Toate "se termină cu bine".

Merită să vedem astfel de filme? Depinde. Răspunsul e da, pentru cei ce ţin neapărat să vizioneze un film în această perioadă. E uşor de constatat că, pe măsură ce trec anii, sunt realizate tot mai puţine filme pe care le poate viziona un creştin. Filmele de Crăciun, chiar dacă sunt siropoase şi previzibile, măcar promovează valori precum familia, grija pentru aproapele, simplitatea, onestitatea, bucuria. Foarte important e faptul că în ele nu a pătruns atât de mult corectitudinea politică, precum în celelalte producţii cinematografice contemporane. Spre exemplu, în pofida presiunilor care se fac şi asupra producătorilor acestui gen de filme, nu găsim în ele "personaje LGBT" decât în mod cu totul şi cu totul excepţional. De regulă, sunt naraţiuni despre relaţii de iubire care se înfiripează între un bărbat şi o femeie. Încât, pentru această a şaptea artă, filmele de Crăciun constituie cam ultima redută ce mai rezistă în faţa duhului acestei lumi globalizante, alienante, dezumanizante.

Se spune că cel mai cunoscut film de Crăciun al tuturor timpurilor este cel realizat în 1946 de către regizorul Frank Capra (un sicilian emigrat în SUA), "It's a Wonderful Life". Într-adevăr, "Viaţa e minunată" este un film de neratat pentru un cinefil. Este povestea unui om (George Bailey) care întreaga sa viaţă s-a dăruit celorlalţi. Urmare a unei situaţii de care nu se face vinovat, dar pe care şi-o asumă, ajunge în punctul de a lua foarte în serios gândul sinuciderii. Pentru a-l ajuta să conştientizeze valoarea vieţii sale, Dumnezeu îi trimite un înger mai nonconformist, pe nume Clarence.

Şi, dacă tot am făcut această recomandare celor pasionaţi de film, vă îndemn să vizionaţi şi "perechea" sa, o altă peliculă realizată tot de Frank Capra. Este vorba despre "You Can't Take It with You" (1938), un film al cărui titlul l-aş traduce prin "Nu poţi lua nimic cu tine". Subiectul nu are nici o legătură cu Crăciunul, dar este o pledoarie pentru a trăi autentic, pentru a cultiva darurile lui Dumnezeu, neîngrijindu-ne de ziua de mâine, ci încredinţându-ne cu totul Celui ce "poartă de grijă de crinii câmpului" – ca să citez pe unul dintre personajele principale, Martin Vanderhof.

Şi acest film, şi pandantul său – "Viaţa e minunată" – sunt pledoarii pentru comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii, accentuând în chip deosebit importanţa familiei şi a prietenilor. Ele pot fi ca un balsam peste rănile provocate de un an, 2020, care ne-a răscolit, tulburat, îngrijorat pe toţi. Desigur, adevăratul "medicament" nu poate fi decât Însuşi Dumnezeu. Operele de artă (cele de o anumită valoare, desigur) au însă şi ele virtuţi terapeutice, constituind prilej de reflecţie sau clipă de mângâiere pentru cei ce au nevoie să se întărească în credinţă, în nădejde şi în dragoste.