Firma unui portughez din Iaşi, falimentată de bâlbele Fiscului?

Conflictul dintre Luis Filipe P.M. şi Fisc îşi are originea într-o decizie luată de portughez în 2008. Conform acestuia, la acea dată el încheiase mai multe contracte de prestări servicii cu o societate pentru activitatea de consultanţă tehnică şi negociere a contractelor firmei sale. Contractele fuseseră înregistrate de Administraţia Finanţelor Publice ieşene, fără să se pună problema vreunei încălcări a legislaţiei fiscale. Doi ani mai târziu, inspectorii Fiscului au verificat aceste contracte, fără a avea vreo obiecţiune, iar activitatea portughezului a continuat liniştită. Aceasta însă doar până în aprilie 2017, când aceeaşi echipă de inspectori a reverificat contractele şi a găsit nereguli. Inspectorii au stabilit o bază impozabilă suplimentară de 2,43 milioane lei pentru profit, TVA şi venituri din dividende, calculând obligaţii fiscale suplimentare de 393.000 lei. Conturile firmei au fost poprite, iar în august 2017 a fost pus sechestru pe bunurile mobile ale societăţii, acestea fiind scoase la vânzare.

Firma portughezului, care până atunci nu înregistrase datorii la buget, a început să se sufoce. A reuşit să plătească impozitul suplimentar pe dividende şi contribuţiile în plus pentru TVA, dar impozitul suplimentar pe profit, nu. În 2019 şi 2020, firma a mers în pierdere, intrând în insolvenţă. O nouă inspecţie fiscală, în 2020, a reprezentat ultimul brânci spre faliment. Datoriile către buget creşteau precum pâinea în cuptor. La debitul de 211.000 lei s-au adăugat dobânzi şi penalităţi. După vânzarea la licitaţie a autoturismului Peugeot înregistrat pe firmă, s-au recuperat 19.300 lei. În 2021, portughezul mai avea de plătit 462.349 lei, debit, dobânzi şi penalităţi. Firma a dat faliment, iar Luis Felipe P. s-a întors în Portugalia. Fiscul a cerut însă răspunderea solidară, aşa că problema a ajuns în faţa magistraţilor Tribunalului.

Unde e reaua-credinţă?

Conform legii, pentru a putea fi stabilită răspunderea solidară a administratorului, trebuie demonstrat că datoria fiscală provine exclusiv din modul în care acesta şi-a exercitat atribuţiile. În plus, el trebuie să fi acţionat cu rea-credinţă, cu intenţia de a prejudicia bugetul de stat. În faţa instanţei, reprezentanţii Fiscului au precizat că portughezul avusese o atitudine pasivă, refuzând să facă plăţi voluntare pentru stingerea obligaţiilor de plată. Nu ar fi accesat facilităţile fiscale existente şi nu ar fi prezentat un plan de redresare financiară, preferând să ignore datoriile şi permiţând creşterea lor.

„Reaua-credinţă reprezintă o stare de fapt care trebuie dovedită, având în vedere că legiuitorul nu a instituit prezumţia de vinovăţie în cazul administratorilor şi asociaţilor. Simpla constatare a stării de insolvabilitate şi existenţa obligaţiilor fiscale restante nu constituie premise suficiente pentru atragerea răspunderii solidare. Cadrul legal impune administrarea de către organul fiscal a unor dovezi pertinente şi concludente din care să rezulte reaua-credinţă. În caz contrar, s-ar ajunge la împrejurarea răspunderii automate a unui administrator odată cu constatarea datoriilor societăţii prin emiterea deciziei de impunere”, au precizat magistraţii.

Aceştia au constatat că Fiscul nu probase în niciun fel că, după începerea procedurilor de executare, în iulie 2017, Luis Filipe P.M. s-ar fi folosit de bunurile sau banii societăţii în interes personal sau pentru a favoriza o altă societate la care era administrator.

„La dosar nu există dovezi privind diminuarea patrimoniului societăţii sau a resurselor financiare necesare pentru plata obligaţiilor fiscale în vederea sustragerii de la executare silită , nici rulaje intre conturi ori valorificări de stocuri de marfă care să avantajeze reclamantul, de natură să ridice anumite suspiciuni din perspectiva legalităţii”, au constatat judecătorii, care au dispus anularea deciziei de atragere a răspunderii solidare.

Sentinţa Tribunalului va fi reanalizată de Curtea de Apel, care a preluat marţi dosarul.