Flavius Stoican, la răscruce

Venirea lui Flavius Stoican la Iaşi a fost controversată. După un sezon în care a retrogradat cu Pandurii Târgu Jiu (e drept, în condiţii speciale), tehnicianul a fost aşezat pe locul lui Eugen Neagoe, care nu pierduse ultimele 15 meciuri pe banca Iaşului. Nici trecutul nu recomanda decizia basarabenilor de la Fotbal Hebdo, care, fără a fi băgat vreun leu sau a avea vreun act semnat cu Poli, au manageriat clubul ieşean vara trecută, Din 2009, de când a început să antreneze, Stoican nu obţinuse vreun rezultat important, deşi mai trecuse pe la Reşiţa, Dinamo, Chindia, Mioveni, Voluntari şi  Zimbru Chişinău.

Firesc, Iaşul l-a primit rezervat. Nu şi cu răceală, chiar dacă i-a îndepărtat nejustificat pe ieşenii Benone Dohot şi Cezar Honceriu, pentru a lucra cu basarabeni fără atestate.

Sprijinit de câteva persoane, pasionat, harnic, simţind foarte bine jucătorii, cu excepţia scurt-circuitului de comunicare cu Mihalache, protejat din plin de Fortuna, Stoican a dus Iaşul în prima grupă valorică a Ligii I. Performanţă importantă, care, în condiţiile slăbiciunilor uriaşe ale conducerii Politehnicii, a avut ca principal responsabil antrenorul, lucru subliniat în repetate rânduri în “Ziarul de Iaşi”!

Play-off-ul a arătat însă că mai e mult până departe. Tehnicianul, care a obţinut un singur succes în ultimele 11 meciuri ale anului trecut, nu a mai avut forţa de a mobiliza un vestiar în care Platini i-a răspuns urât chiar în văzul lumii, Jo nu a mai marcat, iar Qaka a început să gafeze des, ca să ne referim doar la cei plecaţi, despre care acum se spune că sunt de neînlocuit.  Deşi susţine altceva, Stoican a fost modest în cealaltă funcţie, de manager, pe care a preluat-o, neoficial, după plecarea basarabenilor, chiar dacă el nu recunoaşte asta. Jucătorii pe care i-a ochit nu au adus nimic în plus, campanie de transferări a iernii fiind un dezastru: Poli, care l-a ratat pe Ongenda, i-a adus în câmp pe Gavrilă, Sadik, Mihăescu şi Zaharia. Comentariile sunt de prisos… În plus, clubul nu s-a ales cu niciun cent de pe urma unui contract negociat de antrenorul-manager, toţi banii de la Cotnari fiind trimişi spre vestiar.

În acest sezon, Stoican a ajuns la răscruce, trebuind să demonstreze care este adevărata lui valoare, cea din sezonul regulat sau cea din play-off. Startul nu a fost cel mai fericit.  Negăsind o cale de comunicare eficientă cu o conducere modestă, care i-a dublat salariul, deşi nu era obligată (pentru rezultatele de anul trecut, au fost plătite bonusuri consistente), i-a introdus o clauză de protecţie incredibilă şi a oferit multe beneficii vestiarului, tehnicianul nu a trezit încă echipa. O echipă care are avantajul omogenităţii ridicate şi în care, de pildă, un Flores arată, în unele momente, că încrederea uriaşă pe care directorul sportiv Tibor Selymes i-a acordat-o este justificată.

Timp mai este pentru ca Politehnica să arate faţa de play-off. Problema e ca Stoican, după ce securea războiului cu şefii clubului a fost îngropată, să-şi regăsească inspiraţia. Faptul că nu mai este răsfăţatul clubului nu-i justifică erorile de comunicare, că percepe criticile drept atacuri, că nu-şi dă seama că laudele deşănţate îi fac rău, că are şi el o parte importantă de vină pentru startul modest (nicio propoziţie nu a spus pe această temă!) ori că nu poate trăi mult timp din succesul de anul trecut. Pentru că valoarea antrenorului este dată, mereu, chiar dacă e nedrept, de ultimul rezultat. În fotbalul actual, pentru cei mai mulţi trecutul nu contează, iar viitorul nu există…

Ambiţie are, mult peste medie, dăruire – la fel, ştie să-şi apropie masele, cu Fortuna e în continuare în relaţii cordiale. Acum trebuie să confirme că e priceput.

Iar dacă nu va reuşi ca antrenor la Iaşi, lucru pe care nici duşmanii nu ar trebui să i-l dorească, Stoican nu trebuie să uite sintagma pe care o pune pe tapet, “întâi de toate suntem oameni”. Şi să înveţe dintr-o altă lecţie de viaţă, primită la Iaşi, de un alt antrenor: Nicolo Napoli, care a obţinut o performanţă importantă în Copou, calificarea Iaşului, în premieră, în cupele europene, a căzut repede apoi, deşi se credea unic. Şi după plecarea din Moldova nu a mai prins angajament decât în Liga a IV-a, la FCU Craiova, de unde a fost îndepărtat în vară…

Mult succes şi baftă, domnule Flavius Stoican! Închideţi-le gura celor care susţin că aveţi două feţe şi confirmă că sunteţi antrenor adevărat!