Frica de bibliotecă

Considerat din unghi statistic, interesul cititorilor faţă de oferta bibliotecilor universitare a înregistrat în ultimii ani un declin îngrijorător la nivel naţional. Din Anuarul Statistic al României aflăm că, pe fondul tragediei demografice pe care o traversează ţara, numărul cititorilor activi din bibliotecile universitare româneşti s-a înjumătăţit, de la 592.000 de utilizatori activi în anul 2009 la 277.000 de utilizatori activi în anul 2017, în condiţiile în care numărul studenţilor a scăzut cu 40%, de la 999.523 de studenţi înmatriculaţi în anul universitar 2009/2010 la 531.586 în anul universitar 2016/2017. Prin urmare, s-a cam înjumătăţit şi numărul publicaţiilor împrumutate de cititori, de la 9,3 milioane de documente împrumutate în 2009, la 5,1 milioane împrumutate în 2017. De la an la an, numărul de utilizatori care frecventează cele mai bune biblioteci din ţară scade cu un ordin de mărimea zecilor de mii de persoane. Ca orice deprindere de importanţă vitală, lectura înfloreşte sau se stinge deopotrivă cu oamenii care îşi cultivă respectiva abilitate.

După cum se ştie, declinul lecturii are cauze multiple, iar cele mai semnificative sunt, în opinia mea, următoarele: dispreţul cronic faţă de bugetele alocate, în medie, la nivel naţional, pentru activităţi educative şi culturale, accentuarea tendinţei de a înlocui lectura de carte şi de ziare cu informarea de tip multimedia, creşterea concurenţei între tehnologia tradiţională de informare şi tehnologia online, expansiunea comunicării prin mijlocirea reţelelor de socializare şi creşterea timpului petrecut de oameni în mediul online, absenţa unor campanii de redeşteptare a interesului pentru carte ş.a. Dar, mai presus de toate acestea, stă un adevăr amar: în foarte multe şcoli, mai cu seamă în cele din mediul rural, adică acolo unde se vor implementa curând sofisticate tehnologii digitale de învăţare, lectura e un exerciţiu ameninţat cu dispariţia. Copiii citesc, de regulă, doar dacă învăţătorii şi profesorii le solicită acest lucru. În rest, bunul Dumnezeu cu mila! Or, scrisul şi cititul sunt activităţi trudnice, de a căror perfecţionare oamenii se îngrijesc toată viaţă. În vreme ce alţii nu ştiu ce să mai facă pentru a le consolida prin programe de importanţă strategică, naţională, la noi bibliotecile şcolare sucombă accelerat, iar lumina spirituală a tiparului stă să se stingă în multe dintre casele ţărăneşti, din moment ce bibliotecile personale, oricât de mici, vor fi devenit, îmi imaginez, doar un vis pentru multe mii de familii destrămate de migraţia în masă.

De altfel, multe dintre studiile ştiinţifice scrise de bibliotecari luminaţi dezvăluie că, în aproape toată lumea, inclusiv în bibliotecile cu istorie glorioasă, studenţii de anul I, dar nu numai ei, nu sunt pregătiţi să valorifice bogăţia de documente aflate într-o mare bibliotecă universitară, întrucât nu posedă nici cunoştinţele, nici deprinderile necesare pentru a lucra în chip eficient şi optim cu diversele arhitecturi de documente şi de date. Altfel spus, între experienţa de viaţă şi de învăţare a utilizatorilor şi mediul de bibliotecă se creează o prăpastie care dezvăluie atitudini şi comportamente negative ale cititorilor faţă de instituţiile de informare şi documentare academică din sistemul universitar. Vă rog să privim mai îndeaproape acest fenomen:

În 1986, Constance Mellon, profesoară de biblioteconomie la Universitatea din Carolina de Nord, a întreprins, în decurs de doi ani, o cercetare prin care semnala că bibliotecile universitare îi intimidează şi îi descurajează pe studenţi. Mai precis, Constance Mellon a citit eseurile a peste 6.000 de studenţi şi a descoperit că între 75% şi 85% dintre tinerii rugaţi să consemneze primele lor impresii referitoare la atmosfera de bibliotecă au indicat o suită de temeri precum dezorientarea, neîncrederea, dezamăgirea sau nesiguranţa, resimţite mai mult sau mai puţin acut în timpul petrecut la bibliotecă. Cu alte cuvinte, impresia că biblioteca îi pune în încurcătură pe nou-veniţi dezvăluia un fenomen difuz, persistent şi dificil de izolat, dar recunoscut de mulţi studenţi, şi anume frica de bibliotecă (engl. library anxiety). Foarte pe scurt, reţinerea studenţilor de a frecventa biblioteca a fost corelată cu:

1. mărimea bibliotecii: cu cât biblioteca e mai cuprinzătoare şi mai impunătoare, cu atât mai accentuată poate fi stinghereala resimţită de unii cititori;

2. vastitatea colecţiilor: cu cât e mai labirintică şi mai diversă organizarea colecţiilor de documente, cu atât mai intense pot deveni confuzia şi frustrarea trăite de cititori;

3. accesul la resurse: cu cât e mai complicat protocolul de acces la documente, cu atât mai pregnante pot fi insatisfacţia şi dezamăgirea cititorilor;

4. rutina de lucru: cu cât sunt mai complexele circuitele de rutină dintre compartimentele unei biblioteci, cu atât mai pronunţată poate fi deruta cititorilor;

Acestor aspecte li s-a adăugat şi bariera tehnologică, materializată în lipsa de familiaritate a cititorilor cu mijloacele informatice fructificate în unele biblioteci pentru deservirea publicului.

Povestea spusă de specialişti e mai complicată, dar eu vă invit să vă imaginaţi un absolvent de liceu care nu a călcat niciodată într-o mare bibliotecă şi care nu are formată deprinderea de a studia sistematic. În ciuda faptului că această lume nouă a amfiteatrelor, laboratoarelor şi bibliotecilor-filiale poate crea dificultăţi reale de adaptare, de la greutatea de a alcătui corect harta mentală a tuturor locurilor de învăţare la absenţa cercului de siguranţă al familiei şi prietenilor, noi, profesorii şi bibliotecarii universitari, presupunem că studenţii ştiu de la bun început ce au de făcut. Fără mentorat, fără ghidaj, fără empatie.

Lipsiţi de călăuze, cei ce nu sunt ajutaţi să se adapteze eşuează în nesiguranţă, jenă, indiferenţă şi abandon. Factorii disruptivi îi destabilizează pe mulţi dintre tinerii care, înainte de a păşi în viaţa de student, nu sunt iniţiaţi, cu răbdare şi cu tact, în ceremonialul calm şi rodnic al studiului independent. Din prima zi a cursurilor universitare şi până la completarea fişei de lichidare, biblioteca, cu toate frumuseţile ei, rămâne o enigmă pentru aceşti oameni. Studenţii care o evită nu vor afla niciodată că lectura e fereastra deschisă către noi înşine, că la bibliotecă se pot lega prietenii trainice, că educaţia ne schimbă literalmente viaţa.

Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi