Gâlceava ideilor

Nu aş vrea, dar suntem încă în campanie electorală şi vrând-nevrând trebuie să scriu despre ea pentru că sunt multe lucruri noi care apar zi de zi. E o efervescenţă care nu poate fi ignorată. Şi, mai ales, e o luptă de idei care se poartă pe multe fronturi şi care e de-a dreptul fascinantă.

Fiindcă politica, în fond şi la urmă urmei, este un război al imaginaţiei. Spre deosebire de alte momente şi domenii în care bătălia e pe ceva concret, aici e pe produse pure ale minţii şi închipuirii. Cine are o idee mai bună, mai convingătoare, mai frumos împachetată în aşa fel încât cei care stau pe margine şi privesc în ring, adică alegătorii, să se lase convinşi de ea, acela va câştiga. Nu vorbesc de funcţiile publice, ci doar de politică, adică acea "meserie" care nu apare nici măcar în nomenclatorul de meserii, dar care este intens practicată şi la scară foarte mare. Mai ales acum în campanie electorală…

În medicină e lupta cu bolile, în construcţii cu materialele de construcţie, cu locaţiile de construit, cu muncitorii, în învăţământ e lupta cu elevii, cu studenţii şi cu materiile de învăţat, în justiţie, cu ilegalităţile, cu infractorii etc. În politică e o luptă "pură" între cine are cele mai frumoase idei pe care să le împărtăşească omenirii, iar aceasta să caşte gura cu entuziasm şi să îşi dorească să le voteze mai mult decât orice pe lume… Politica este despre convingere teoretică, despre idei şi nimic altceva. Finalitatea este, evident, tot una practică, materială, dar de aici, până acolo e drum lung. Între timp tot ce înseamnă politică este o pregătire permanentă pentru a deveni material. În momentul în care devine material, politica dispare, sau aşa ar trebui…

Din câte am observat eu în campaniile electorale din România există două strategii mari şi late: una de acuzare a celeilalte părţi de incompetenţă, ilegalitate, nesimţire etc.; a doua de promisiuni pe toate planurile. Cu alte cuvinte, într-o traducere liberă: "Nu votaţi cu ei că nu sunt buni, sunt hoţi, sunt nesimţiţi" sau "Votaţi cu noi pentru că promitem să facem mai bine, mai corect, cinstit" etc. Evident că informaţiile sunt distorsionate în ambele cazuri de la mult la foarte mult, ajungându-se la aberaţii, la acuze nefondate şi de-a dreptul ridicule, sau la promisiuni mai gogonate decât baloanele de săpun.

Cu atât mai mult mă fascinează politica acum pentru că e pentru Parlamentul European, adică acea organizaţie despre care românii ştiu cel mai puţin dintre toate, deci tot pentru o idee… Poate că se cunosc câte unele despre ce înseamnă Primărie sau Guvern, dar dacă se trece la Consiliu Local, Judeţean sau Parlament, deja lucrurile încep să scârţâie. Ce să mai zic de Consiliul European sau Comisia Europeană. Deja aici e o ceaţă totală pentru 99% din cetăţeni. Iar Parlamentul European este doar acel loc cu sediul într-o ţară care e pe lângă Franţa sau Germania, unde merg unii norocoşi de-ai noştri ca să facă nişte gologani, nimic altceva.

Acum, în primăvară, este o luptă de ambiţii mai mult pentru că e ca un fel de preludiu pentru alegerile ce vor urma, cu adevărat importante, adică cele prezidenţiale din toamnă şi cele locale de la anul despre care tot românul a auzit: se aleg Preşedintele ţării şi Primarul!… Cine va avea majoritate acum va demonstra că e mai tare şi că are şanse mai mari să câştige pe viitor.

Deci, vedeţi dumneavoastră ce ciudate sunt lucrurile? Totul are loc la nivel pur teoretic. E ca şi cum aş veni eu cu mâinile goale şi aş încerca să conving oamenii din jurul meu că voi face un pod peste Dunăre în 7 zile fără niciun ajutor de la nimeni, dacă voi ajunge europarlamentar. Ce mai contează dacă fizic e posibil sau nu, important e că unii chiar m-ar crede şi m-ar vota… În politică este vorba, ca şi în religie, despre minuni. Cu cât un candidat e dispus să demonstreze prin vorbe că poate face minuni, cu atât are şanse mai mari să câştige un scaun într-una din instituţiile statului român sau ale UE. Altceva în aceste momente nu contează, ci strict despre convingerea maselor prin cuvinte şi gesturi cât mai chibzuit aşezate că eşti bun la povestit…

Hegel, unul dintre cei mai mari filosofi ai lumii (spun asta nu ca să mă laud că am auzit de el, ci strict pentru context…), spunea un mare adevăr, că indivizii nu pot fi reprezentaţi. Sferele esenţiale ale societăţii şi marile sale interese trebuie reprezentate, nu indivizii. Iar sufragiul universal este o mare prostie (cuvintele mele…) pentru că fiecare vot în sufragiul universal are o atât de mică semnificaţie, încât se creează o apatie generală din partea alegătorilor faţă de alegeri şi candidaţi, şi astfel puterea ajunge în mâinile unei mici clici dominate de interese private. Şi cu asta se termină ideea de democraţie aşa cum o ştim noi…

Extrem de puţini candidaţi (de cele mai multe ori necunoscuţi, independenţi sau cu şanse mici de reuşită) vin cu o strategie axată strict pe expunerea concretă a situaţiei din teren (în cazul de faţă Parlamentul European) şi cu soluţii… Majoritatea povestesc desene animate.

De aceea oamenii nu vor vota niciodată cum e corect, nu-l vor vota decât extrem de rar pe cel mai bun, pe cel mai priceput, pe cel mai potrivit pentru postul respectiv dintre toţi candidaţii, ci pe cel mai "convingător", pe cel mai "apropiat" lor, pe cel mai "de încredere", mai "simpatic", mai "de-al lor" etc. Pentru că ei vor accepta doar ideea de succes prezentată meşteşugit de cineva, ideea de candidat bun conturată de o echipă de campanie pricepută, nu realitatea.

Ei bine, să nu se creadă din asta că a "construi" o idee de candidat e lucru uşor sau ieftin. Chiar deloc. O idee de candidat perfect sau cât mai apropiat de perfecţiune pentru un alegător anume este uneori o misiune imposibilă. În primul rând îţi trebuie un om pe care să ornezi toate "accesoriile" şi, să fim serioşi, puţini poartă hainele cu nonşalanţă, ce să mai vorbim de altceva. Apoi îţi trebuie un bun vorbitor şi, obligatoriu, cu carismă, altfel nu faci nimic. Apoi îţi trebuie un întreg sistem prin care să îl faci cunoscut cât mai multor oameni, adică să îl "distribui". Pentru că degeaba este el bun, dacă nu este cunoscut de nimeni. Şi nu mă refer aici la "cunoscut" cu adevărat, ci la "cunoscut" ca idee.

Aşa merg lucrurile, şi să nu uităm că o idee poate fi atât de uşor schimbată de la o zi la alta, atât de uşor manevrată şi exprimată, încât se poate născoci una nouă oricând. Asta face din politică cea mai de succes afacere dintre câte există şi care va funcţiona cât va exista lumea.

Deci, ca să ştiţi, când veţi merge la vot – şi sper că o veţi face, altfel o să fie cum spunea Hegel – nu veţi vota un candidat, ci ideea pe care el o întruchipează. Să sperăm doar ca diferenţa dintre idee şi realitate să nu fie prea mare…

Briscan Zara este scriitor şi publicist