Gânduri de (la) ţară

Timp de peste două săptămâni, am fost în celălalt acasă, la ţară, la Amnaş. Am săpat cele două mici parcele din curte pe care pun şi eu, de ceva ani, un cartof, o fasole verde (îndeobşte legume ce nu necesită prea multă îngrijire, am tăiat viţa de vie câtă a supravieţuit (evident, a supravieţuit – cu excepţia bătrânei viţe de ceasla de pe vremea bunicilor, care creşte pe pereţii din curte a casei – doar viţa nenobilă gen fragă albă, fragă roşie şi delaware) etc. La ţară, cât timp stau în casă, radioul merge neîntrerupt pe Radio România Actualităţi. Din fericire, în contextul agresiunii continue din partea guvernanţilor împotriva stabilităţii în general a acestei ţări (deci, din toate punctele de vedere), postul public de radio se comportă în continuare onorabil. Onorabil, loc pentru mai bine rămânând suficient. Iar concluzia pe care am putut s-o trag din nou este că România de la RRA e mai suportabilă faţă de cea de la televizor în general şi cea de la posturile de ştiri în particular.

Urmărind postările anumitor "prieteni" FB…

…am constatat, din păcate, că există în continuare destui poeţi, scriitori în general, artişti, oameni de cultură în general care, ca zoon politikon, au verticalitatea unui platfus – sau a unui fâşic de bancnote, dacă vreţi. Politic, stau la cutie, nu se bagă, nene, în discuţii privind statul de drept, justiţia şi altele asemenea. Doar din când în când, te trezeşti că brusc se sesizează taman pentru a mai băga şi ei un fitil. Mda, şi ei sunt, îndeobşte, cei care, la o adicătelea, înclină balanţa (direct sau indirect) în favoarea şmenarilor intelectuali, a burgheziei bugetar-culturale (locale, regionale sau naţionale, în cadrul asociaţiilor profesionale). Şi mai trist e când îţi dai seama că ei sunt cei care se descurcă indiferent de regim – comunist ori capitalist, democratic ori dictatorial, liberal ori iliberal, poftim. Aş da exemple, dar mi-e jenă.

"Lustrarea" lui Lazăr, Augustin Lazăr

Dacă Augustin Lazăr era cine şi ce zice Antena 3, ar fi fost demult în tabăra lor. Dacă Antena 3 te atacă, practic te validează. Punct.

În absolut, da, putem şi trebuie să admitem că Augustin Lazăr are o pată în biografia lui profesională, un punct necesar de lămurit (şi care a fost lămurit, între timp).

Altfel, e de râsu-plânsu să vezi că o haită comunistoid-fascistoidă (ca apucături şi atitudini) vrea, brusc, să promoveze, după 30 de ani, lustraţia! Şi cu cine începe? Cu procurorul general al României, "întâmplător" un ghimpe în coasta Puterii PSD (ALDE fiind un servant de conjunctură) care se vrea eternizată. Trist de-a binelea este să vezi apoi că au pus botul (altfel nu pot s-o spun) la această lucrare patriotică a apostolilor neamprostiei suveraniste oameni cu carte şi condei adevărat, fie că-s idioţi utili, fie că, cine ştie, se numără printre ’ntelectualii oportunişti despre care vorbeam mai sus.

Dezamăgirea care doare dublu

Zilele trecute, un fost prieten (nu doar de FB) a descoperit că am Whatsapp şi mi-a trimis o poză-colaj cu niscaiva portrete (poză mare cu Iohannis, poze mai mici cu LCK, cu Augustin Lazăr, cu Monica Macovei şi încă doi bărbaţi care par a fi procurorii DNA Negulescu şi Onea de la Ploieşti). Textul pe colaj? "Ei sunt cancerul României"!

Dumnezeule, dacă ei sunt "cancerul României", pesediştii şi aldiştii şi slugile lor din media şi de pe oriunde s-or mai fi aciuit prin posturi baban plătite, începând cu Dragnea, capul răutăţilor, şi terminând cu paiaţa Gâdea, ei ce mai reprezintă?

Respiro

Plimbându-mă prin grădina înflorită, am văzut un vecin bătrân c-o stropitoare-n spate (d-aia de-i zice şi vermorel, dar clasic, de pe vremuri) stropind habar n-am ce. Şi-atunci prin minte asta mi-a trecut: eu nu stropesc corola de minuni a lumii! (10.04.19)

Atenţie la indiferenţă

Într-o zi, când am vrut să fac foc în sobă, în mână mi-a căzut în mână Adevărul din 12.12.2016. Deci de după alegerile parlamentare, iar ziarul titrase mare aşa: "Indiferenţa românilor aduce victoria PSD". Şi ce victorie, cea mai mare obţinută de PSD vreodată (lăsând la o parte începutul anilor 1990). De ce? Din cauza celei mai mici participări la urne!

Deci, oameni buni, cetăţeni cu picioarele pe pământ, cu capul pe umeri şi cu scaun la cap, dar care sunteţi (din prea mare exigenţă) indecişi: cine nu merge la vot, tot cu PSD votează!

PUNCTUL PE i
sau cele 9 ofuri ale României oficiale

Idiocraţie; impostură; impunitate; incompetenţă; indiferenţă; indolenţă; infracţionalitate; iraţionalitate; iresponsabilitate.

Ca să le supravieţuieşti în ţară, îţi trebuie, de bună seamă, 9 vieţi.

Călătorie-n timp

Azi, marţi, 16 aprilie 2019, timp de ceva mai mult de o oră şi jumătate, am călătorit nu doar în spaţiu (cu regioul, de la Sălişte până la Alba Iulia), ci şi în timp: pe ecranul din tavanul motorului Siemens, data care apărea era 31.08.1999! Corecte erau ora şi destinaţia trenului (Târgu-Mureş). Stam şi mă gândeam: oare aş vrea să mă-ntorc în 1999? Nu ştiu. Parcă mai degrabă nu. Deşi…

Michael Astner este poet, traducător şi publicist

Publicitate și alte recomandări video