Ghici cine vine la chinuri?

Nu aveam de gând să mai scriu despre naţională dacă echipa României ar fi scos cel puţin un egal la Erevan. Am expus nişte păreri înaintea triplei confruntări şi, în condiţii normale, n-aş mai fi avut nimic de adăugat. Dar iată că a venit aşa-zisul „dezastru” din Armenia, considerat în mod eronat astfel. Vă mai amintiţi un „Danemarca – Armenia 0-4” în preliminariile Cupei Mondiale, înregistrat în 2013? N-a fost cine ştie ce generaţie de aur armeană, echipa s-a clasat pe un biet loc IV în grupă, dar la Copenhaga nu s-a născut atunci tragedia lui Hamlet, chiar dacă Danemarca a fost singura echipă din cele clasate pe locul II care a pierdut şansa barajului. Şi nici drama Regelui Lear nu s-a născut odată cu Islanda – Anglia 3-2 la Euro 2016. Anglia a rămas Anglia, Danemarca este Danemarca, iar Armenia rămâne Armenia. Dacă rămânea 2-1 pentru România la Erevan, dacă mai intra un gol, nimeni nu mai avea ce comenta: Rădoi era ridicat în slăvi, Cicâldău şi Bancu erau eroi naţionali şi totul era OK, chiar dacă nu băturăm Germania. Sigur, Germania era considerată de toată lumea un Everest pentru noi, dar Macedonia asta nordică ne-a furat şi consolarea asta, burzuluindu-se la Duisburg. Cu alte cuvinte, suntem mai slabi nu numai decât Armenia, ci şi decât Macedonia, chiar dacă am bătut-o. Dar îngerul gardian Florin Niţă a stricat regula de trei simplă.

Revenind la Erevan, fără Radio: a fost 2-1, putea să fie 3-1, a venit tâmpenia lui Puşcaş, un gol din ofsaid şi prostia lui Creţu şi totul s-a dus naibii. Iar principalul subiect al presei scrise, vorbite, mirosite şi pipăite este: înlocuitorul lui Rădoi. Dorinţa noastră masochistă de schimbare se preface în nevoie de schimbare perpetuă, de revoluţie troţkistă. Se vehiculează aceleaşi nume, mai mult sau mai puţin prăfuite, mai mult sau mai puţin scrobite. Hagi? „Machidonul” are dreptul la o altă şansă după debutul nefericit din 2001, deşi experienţa lui nu era cu nimic mai mare atunci decât a lui Rădoi de astăzi. Mai mult, Hagi ar trece peste aprehensiunea sa faţă de FRF în interes naţional, dar are un principiu de la care nu se abate: nu ia lucrurile decât de la capăt. Vă mai amintiţi al treilea descălecat al lui Piţurcă; preferatul era Hagi, dar acesta n-a vrut să ia naţionala la mijlocul campaniei. Recent, „Gicanul” a menţionat, şi relativ la ofertele de club din Turcia, că discută numai după încheierea sezonului. Olăroiu? Cel care ar veni în secunda doi dacă ar fi chemat la naţională, chiar a fost chemat, dar arabii la care era angajat i-au mai domolit entuiasmul. Şumudică ar veni pe jos şi în genunchi la Casa Fotbalului, dar acum când s-a pus problema, a descoperit că preferă să muncească în iarbă decât la birou. Despre un selecţioner străin nu poate fi încă vorba din cauza fobiei induse de efectul Daum, iar despre românul Dan Petrescu se spune că este mai costisitor decât un selecţioner de import.

Şi aşa a apărut cea mai „afro” dintre toate ideile creţe posibile: Rădoi, înlocuit cu Adrian Mutu, iar la tineret să vină Cristi Chivu, un alt selecţioner cu experienţă zero. Probabil că dacă ar fi aşa, iar Mutu ar pierde cu Islanda şi Macedonia, ar fi promovat Chivu, iar la U21 ar fi adus Budescu sau Alibec. Lăsând gluma la o parte, nu ştim dacă o astfel de idee vine din cercurile federale sau sunt simple fierbinţeli mediatice, dar ar realiza ceva insolit: ar strica concomitent două naţionale.

Deja de câtva timp s-au mai liniştit discuţiile şi tot mai multe voci avizate (Iordănescu, Sabău, Bölöni) vorbesc, dacă nu de menţinerea încrederii în actualul selecţioner, măcar de continuarea experimentului, ceea ce este cam acelaşi lucru. Mai mult, selecţionata nu poate pierde pe timp scurt, deci se poate pune problema unei viziuni strategice. Următoarele meciuri sunt în septembrie, vor exista până atunci două teste, iar calificarea este destul de îndepărtată: chiar dacă clasarea pe locul II în grupă este încă posibilă, ar mai urma două baraje până la calificare în manşă unică şi nu pe teren neutru. Timp destul pentru a se încropi această naţională tânără (să nu uităm, vor putea veni şi câţiva băieţi buni de la U21) şi chiar pentru Mirel Rădoi de a acumula experienţă.

Fotbalul românesc are nevoie acută de reformă şi, în primul rând, naţionala. Pentru reforma generală, răspunderea o poartă FRF, pentru naţională, selecţionerul, şi nu cârdul de selecţioneri schimbaţi unul după altul.Ca şi în cazul cluburilor, un astfel de proiect nu se poate edifica de pe o zi la alta. Deci, trebuie multă răbdare, eventual fără tutun.