Incremenirea în ignoranţă

„Informaţia nu e cunoaştere.” Albert Einstein

Lumea modernă este îmbibată de paradoxuri. De la credinţa în astrologie (deşi am ajuns cu probe palpabile dincolo de galaxia noastră), până la refutarea ştiinţei folosite zilnic printr-o sumă de credinţe personale (şi nu mă refer la cele religioase) „validate” de un grup social, putem observa în omenirea modernă o mulţime de nepotriviri între stadiul evoluţiei speciei şi cel al individului. Trecând peste o tendinţă feroce spre „pensionarea creierului” (inclusiv printr-un sedentarism excesiv), ştiinţa nu doar că nu câştigă teren, dar este tot mai mult contestată (unde sunt vremurile bune când era doar ignorată?). Şi asta cu toate că revoluţia ştiinţifică se întâmplă nu doar în istoria recentă, dar chiar sub ochii noştri. Şi ce revoluţie!

Pentru a înţelege amploarea acestei revoluţii, să privim pentru un moment un european bine educat tipic din 1600 – când majoritatea europenilor educaţi împărtăşeau aceeaşi cultură intelectuală. El credea în vrăjitorie şi poate că a citit Daemonologie (1597) de James VI al Scoţiei, care pictează o imagine alarmantă şi creduloasă a ameninţării reprezentate de agenţii diavolului. Credea că şoarecii sunt generaţi spontan în grămezi de paie. El credea că un corp ucis va sângera în prezenţa criminalului. Credea că există un unguent care, dacă este frecat pe un pumnal care a provocat o rană, va vindeca rana. El credea că forma, culoarea şi textura unei plante pot fi un indiciu al modului în care va funcţiona ca medicament, deoarece Dumnezeu a conceput natura pentru a fi interpretată de omenire. El credea că este posibil să transformăm metalul de bază în aur, deşi se îndoia că cineva ştia cum să o facă. El credea că curcubeul este un semn de la Dumnezeu şi că cometele prezintă răul. El credea că visele prezic viitorul, dacă ştim să le interpretăm. El credea, desigur, că pământul stă pe loc şi soarele şi stelele se întorc în jurul pământului o dată la douăzeci şi patru de ore – el a auzit menţionarea lui Copernic, dar nu îşi imagina că a intenţionat ca modelul său de cosmos centrat pe soare să fie luat la propriu. El credea în astrologie, dar, întrucât nu ştie exact ora propriei naşteri, credea că până şi cel mai expert astrolog ar putea să-i spună puţine lucruri cu adevărat noi. El deţine câteva cărţi.

Înspăimântător, nu?! Cel puţin jumătate din ceea ce ştia şi manipula intelectual un om educat din 1600 se regăseşte în intelectul unei părţi semnificative din oamenii de azi, deşi folosesc telefoanele inteligente, urmăresc televizorul (excesiv chiar) sau acoperă distanţe imense în timp foarte scurt cu avionul. Dar, vai nouă!, să vadă o pisică neagră când se suie în avion! Oricât de îngrijorătoare ni s-ar părea această încremenire în abisul ignoranţei, un monstru şi mai feroce şi mai neliniştit ne otrăveste intelectul individual şi colectiv: pseudoştiinţa. Dar despre asta, data viitoare!

Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi şi preşedinte al Asociaţiei Creierului Iaşi