Între sarcinile majore ale BICE, stabilite de la început, le regăsim pe următoarele: ”(i) creditarea operaţiunilor de comerţ exterior şi a altor operaţiuni ale ţărilor membre ale băncii; (ii) atragerea şi păstrarea mijloacelor libere în ruble transferabile; (iii) atragerea aurului, valutelor liber convertibile şi a altor valute de la ţările membre ale băncii şi de la alte țări” (Idem). Din întreg capitalul statutar al BICE (trei sute milioane ruble transferabile), România a deținut de la început suma de 16 milioane ruble, după noi situându-se doar Mongolia, cu trei milioane ruble, în timp ce URSS deținea 116 milioane ruble. În ochii Moscovei, cu datele de atunci, se pare că eram puși pe același cântar cu Bulgaria, de moment ce avea cam aceeași pondere în capitalul menționat, și ceva mai în spatele Ungariei, căreia i s-a tăiat o felie de 21 milioane ruble.

Evident, de-a lungul timpului, BICE a acordat nenumărate credite – de decontare/revolving (pe termen scurt, pentru acoperirea necesarului de mijloace ale băncilor împuternicite în cazul cînd plăţile depăşeau încasările) ori cu termen fix de rambursare (mai lung) – pentru acoperirea necesarului de mijloace ale băncilor împuternicite. Astăzi ne aflăm în situația în care din varii motive, Guvernul a promovat un proiect de Lege pentru denunțarea Convenției privind decontările multilaterale în ruble transferabile şi organizarea BICE, îneheiată la Moscova, la 22 octombrie 1963, a Protocolului aferent (1990) de modificare a acesteia, precum și a Statutului băncii (https://sgg.gov.ro/1/wp-content/uploads/2022/05/LG-15.pdf).

Când spunem ”varii motive”, la aproape șase decenii după ce România a ratificat Convenția respectivă (prin Decretul nr.132 din 23 martie 1964), avem în vedere inclusiv evoluția situației din zona noastră, la nivel politico-economic (ba, chiar, de ce nu, și militar). Din Expunerea de motive a acestui act normativ (https://www.ces.ro/newlib/PDF/proiecte/2022/Lege-denuntare-Conventie.pdf) aflăm că nivelul capitalului subscris total al BICE a ajuns la 400 mil. €, din care capitalul subscris vărsat este de 200 mil. €. Capitalul subscris vărsat de România depășește 14 mil. €, egalat fiind de cel subscris nevărsat. Funcția de depozitar al Convenției este îndeplinită de nimeni altcineva decât Ministerul Afacerilor Externe al Federației Ruse. Până să ajungem la o lege validă în privința arătată, a fost necesar și ca Președintele României să aprobe un memorandum prin care să propună ”demararea procedurii interne necesare denunțării Convenției privind organizarea și activitatea BICE și coordonarea cu Polonia, Cehia, Slovacia și Bulgaria, în scopul asigurării unei ieșiri simultane din BICE și al stabilirii unor modalități similare de ieșire, care să asigure o protecție corespunzătoare a intereselor acestor state.” (Idem). Așa cum stau lucrurile, după preparativele de ordin juridic la care ne referim aici și scurgerea unei perioade de timp de la momentul notificării necesare (minimum șase luni înaintea datei preconizate pentru retragerea din Convenție), ieșirea efectivă din BICE nu pare a ridica probleme.

Însă problemele devin cât se poate de complicate când e vorba să vedem cu ce ne alegem la momentul ieșirii. Analizele Executivului degajă doar pesimism. Mai mult, s-a mers din start pe ideea de pierdere, de moment ce se propune chiar în textul normativ ca ”eventualele cheltuieli ocazionate de retragerea din acționariatul BICE, precum și cele privind asistența tehnică și juridică să fie asigurate din bugetul de stat (…).” (https://sgg.gov.ro/1/wp-content/uploads/2022/05/LG-15.pdf). Deducția e facilă. Accesul BICE la lichiditate (pentru martie a.c., necesarul se ridică la 175 mil. €), după anunțarea intenției celor cinci state-acționari din UE de a se retrage, dar și după blocarea conturilor de către Clearstream, a devenit imposibil.

Mai mult, nu este exclusă chiar insolvența, dacă se are în vedere și că ”Moody's a aliniat ratingul BICE cu cel al Guvernului Rusiei / negativ, considerând că BICE va deveni în cele din urmă deținută și susținută aproape integral de Rusia, cu o participație de 96,8%, iar deținătorii de obligațiuni BICE nu vor fi într-o poziție mai bună decât deținătorii de datorii guvemamentale ruse.” (https://www.ces.ro/newlib/PDF/proiecte/2022/Lege-denuntare-Conventie.pdf). Așadar, această perspectivă asupra situației activelor BICE, de-a dreptul întunecată, nu poate decât să determine termeni dintre cei mai nefavorabili, în accepțiune financiară, pentru  ieșirea noastră din istoricul acționariat al BICE.