Judecătorii nu se înţeleg în dosarul unui executor judecătoresc

Surpriză în dosarul în care executorul judecătoresc Cristinel Dominte este acuzat de DNA de abuz în serviciu. Achitat de prima instanţă, executorul aştepta soluţia definitivă în dosar în urmă cu două zile. Magistraţii de la Curtea de Apel Iaşi au decis însă să repună cauza pe rol şi să fie reluate dezbaterea în complet de divergenţă, ceea ce înseamnă că cei doi judecători din complet au avut opinii contradictorii cu privire la soluţia din dosar. Un al treilea magistrat urmează astfel să se pronunţe în acest caz, procesul urmând a se relua pe 18 ianuarie. Ionuţ Iftode, avocatul lui Dominte, nu a putut fi contactat pentru a comenta decizia instanţei.

Alături de executor, DNA l-a mai trimis în judecată şi pe Vasile Negru, inginer evaluator, de asemenea achitat de prima instanţă. Potrivit anchetorilor, pe 17 mai 2004, Cristinel Dominte a pus în vânzare la o licitaţie publică, într-un dosar de executare al BCR, mai multe imobile, subevaluate, ce aparţineau societăţii comerciale Nectar SA Paşcani, la care statul avea la acea vreme capital majoritar. „Bunurile respective au fost evaluate, în baza atribuţiilor de serviciu, de către inculpatul Negru Vasile, în calitate de inginer evaluator. Acesta, în cuprinsul rapoartelor de evaluare (contrar normelor tehnice ale unităţii bancare, ignorând şi valoarea contabilă sau cea luată în garanţie), a stabilit, cu rea credinţă, că un teren cu suprafaţa de 349.223 mp deţinut de acea societate, nu are nici un fel de valoare”, precizează procurorii DNA Bucureşti.

Aceştia notează că o dovadă a faptului că terenul propriu-zis era mai valoros decât imobilele situate pe el este chiar dezafectarea ulterioară a fabricii Nectar. La licitaţia de pe 17 mai 2004, Nectar Paşcani, singura fabrică de zahăr de pe atunci din judeţul Iaşi, era cumpărată de firma Inter Woods Trading Group Paşcani. Licitaţia era organizată de Banca Comercială Română, iar în spatele firmei cumpărătoare se afla investitorul american Eli Nachman. În total, Nachamn plătea atunci pentru fabrică derizoria sumă de 20 de miliarde de lei vechi.