Biblioteca Universitară a început un proiect ambiţios de scanare a documentelor, publicaţiilor şi cărţilor aflate în patrimoniul instituţiei. „Estimez că în 2020 ar fi posibil ca BCU «Mihai Eminescu» să înregistreze în mediul online mai multe vizite decât frecvenţa cititorilor activi, estimată acum la 345.000 de vizite/an“, arată directorul BCU. O bibliotecă digitală s-ar putea întreţine din abonamentele modice pe care le-ar plăti utilizatorii. Un prag de rentabilitate ar fi în jur de 15.000 de utilizatori, la un abonament de numai 3 euro anual.
Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu“ din Iaşi a început un proces de digitalizare a informaţiei cu resurse minime, din fonduri proprii. Lucrul a început practic de la zero, în condiţiile în care nu exista un astfel de proiect până în urmă cu câţiva ani, dar în şase luni a început demararea unui proiect pentru crearea unei colecţii digitale de reviste ştiinţifice. Există în momentul de faţă peste 100.000 de pagini scanate care includ titluri de reviste care au marcat cercetarea ştiinţifică românească în perioada interbelică, printre acestea numărându-se şi Anuarul de lingvistică şi istorie literară, Arhiva Societăţii ştiinţifice şi literare din Iaşi sau Buletinul Institutului de Filologie Română „Alexandru Philippide“ şi Bulletin linguistique.
„În 2018, la Biblioteca Centrală Universitară «Mihai Eminescu», procesul de construcţie a unei biblioteci virtuale era mai degrabă un deziderat decât o realitate. Ţinând cont că lucrul efectiv la scanarea revistelor a început în toamna anului 2018 şi că încărcarea documentelor pe pagina de internet a bibliotecii s-a realizat mai cu seamă la începutul acestui an, apreciez că startul este promiţător, în ciuda obstacolelor întâmpinate. În prezent, ritmul de lucru e zilnic şi vom avea rezultate pe măsura efortului depus de colegii bibliotecari“, a declarat conf.dr. Ioan Milică, directorul BCU Iaşi.
În prezent, digitalizarea e realizată cu angajaţii bibliotecii, prin rotaţie, folosind aparatura din dotarea instituţiei. În mod concret, în prezent, la secţiunea „Biblioteca Digitală“ de pe siteul www.bcu-iasi.ro există o colecţie virtuală de peste 170 de volume, iar conducerea BCU îşi doreşte digitalizarea în special a colecţiilor ştiinţifice pentru a crea o bază de date online ce poate fi de folos cercetătorilor.
„O bibliotecă europeană de talia BCU Iaşi are potenţialul de a fi frecventată de un număr însemnat de nativi digitali. Estimez că în 2020 ar fi posibil ca BCU «Mihai Eminescu» să înregistreze în mediul online mai multe vizite decât frecvenţa cititorilor activi, estimată acum la 345.000 de vizite/an. Deja, portalul www.bcu-iasi.ro este frecventat anual de peste 162.000 de vizitatori unici. În cazul bibliotecii digitale, ar fi vorba despre un trafic de 35.000 accesări/lună“, a estimat conf.dr. Ioan Milică.
El crede că, pentru a atinge un reper de 30.000 de accesări pe lună, ar trebui ca în biblioteca virtuală să existe 250 de titluri, cărţi şi reviste, într-un an, pentru a se atinge obiectivul. Dacă până acum s-au scanat 170 de volume, 70.000 de pagini, acesta speră ca într-un an să atingă pragul de 400.000 de pagini scanate, echivalentul digital a 1.000 de volume de 400 de pagini.
Biblioteca digitală ar putea fi autosustenabilă
Directorul BCU Iaşi a identificat, pentru „Ziarul de Iaşi“ trei probleme majore pentru care drumul către o bibliotecă digitală este unul dificil pentru o instituţie publică. Acesta vorbeşte despre izolarea instituţională, prin faptul că bibliotecile funcţionează ca unităţi individuale şi nu constituie o reţea naţională, absenţa unei strategii naţionale cu privire la o standardizare a unor proceduri de lucru pentru a putea fi dezvoltat accesul la resurse digitale şi lipsa unei legislaţii adecvate privind statutul publicaţiilor electronice aflate în custodia editurilor, bibliotecilor, muzeelor şi arhivelor.
„Într-un deceniu, s-au consumat milioane şi milioane de euro pentru crearea unei Românii digitale, dar cu ce efecte? Cui nu i-ar plăcea să poată citi cartea râvnită, deschizând-o din biblioteca disponibilă pe telefonul mobil? Pentru ca acest fapt mărunt să fie posibil, trei ingrediente ar fi necesare, în opinia mea: cooperare instituţională eficientă, birocraţi luminaţi şi fonduri alocate judicios. Finanţarea bibliotecilor centrale universitare cu fonduri menite să accelereze modernizarea digitală ar trebui să constituie o prioritate“, a completat conf. dr. Ioan Milică.
Acesta estimează că, pentru BCU, la nivel de cheltuieli pentru organizarea digitală a colecţiilor tradiţionale de documente ar fi necesare costuri anuale de zeci de mii de euro pentru cumpărarea de echipamente pentru prelucrare digitală, securizarea, conservarea şi folosirea pe termen lung a documentelor digitale.
„Spre a înţelege cât de costisitoare sunt proiectele serioase de organizare a unei biblioteci digitale, e suficient să amintim că platforme faimoase, precum HathiTrust, au costuri operaţionale anuale de 2,6 milioane de dolari pentru gestionarea celor peste 14 milioane de cărţi şi reviste în format digital. Cel mai însemnat proiect mondial de realizare a unei biblioteci digitale, Google Library Project, a fost în 2006 estimat la 750 milioane de dolari, pentru scanarea a 30 milioane volume. În raport cu astfel de sume fabuloase, scanarea milioanelor de documente aflate în principalele biblioteci universitare şi academice româneşti ar presupune un efort financiar substanţial, de ordinul câtorva milioane de lei, deci nu imposibil“, a completat conf.dr. Ioan Milică.
La Iaşi, explică acesta, un laborator de prelucrare digitală a documentelor nu ar depăşi suma de 100.000 de euro, dintre care 60.000 ar fi cheltuiţi pentru achiziţionarea unor echipamente de scanare a cărţilor, revistelor şi ziarelor, 30.000 pentru licenţe informatice şi 10.000 pentru dezvoltarea competenţelor angajaţilor.
„Mai apoi, ar fi necesară suma de 30.000 euro/an, pentru a asigura funcţionarea infrastructurii digitale. În doar câţiva ani, prin dezvoltarea unei platforme de e-abonamente ieftine (10 lei/an, aproximativ 3 euro/an), biblioteca digitală ar putea deveni autosustenabilă dacă ar fi frecventată de 15.000 de abonaţi din toată lumea. Un astfel de «dacă» îmi pare realizabil“, a mai explicat directorul BCU Iaşi.
România, invizibilă pe harta digitală
Acesta consideră însă că România este aproape invizibilă pe harta mondială a resurselor şi colecţiilor digitale de tip academic, mai ales fiindcă multe dintre bazele de date dezvoltate în ultimii ani nu sunt racordate la arterele mondiale de circulaţie a informaţiei fiindcă, explică directorul, bibliotecile încă mai funcţionează după ritmuri impuse din secolul al XIX-lea.
„Senzaţia pe care omul de rând o capătă e că mult clamata Românie digitală pare mai degrabă o iluzie, în condiţiile în care formarea şi dezvoltarea competenţelor digitale se menţine în stadiu experimental. Existenţa celor două Românii, cea europeană, democratică, progresistă, şi cea balcanică, postcomunistă, conservatoare, e cât se poate de vizibilăşi din unghi virtual: în universităţi şi în bibliotecile universitare, accesul la resurse electronice gratuite de ultimă generaţie coexistă şi contrastează cu «facilităţi» de studiu de care până şi şoarecii ar fugi“, a adăugat conf.dr. Ioan Milică.
El estimează că, în prezent, la BCU Iaşi, s-a construit din resurse proprii „primul metru din autostrada digitală a cărţilor, revistelor şi ziarelor“ deţinute în cele 2,5 milioane de documente, patrimoniul bibliotecii. În total, sunt circa 50 de kilometri de documente care trebuie digitalizate, iar pentru a face acest pas conducerea BCU vrea să lucreze în primul rând cu universităţile ieşene. Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi va pune la dispoziţie echipament de scanare performant achiziţionat deja prin granturi europene derulate şi va moderniza o serie de filiale.