La Munchen, la jubileul Apoziţiei

Cenaclul Apoziţia din Munchen a fost, alături de cenaclul parizian al lui Leonid Arcade, unul dintre reperele culturale importante ale exilului românesc. Apoziţia a fost creată la 23 martie 1969 de către Ion Dumitru, cel care avea să înfiinţeze ulterior (în 1973) revista cu acelaşi nume precum şi, în 1976, o editură (Jon Dumitru Verlag), care a funcţionat vreme de 22 de ani şi a scos peste 80 de titluri (a tipărit, desigur, şi numerele revistei, dar şi alte reviste din exil – Limite, spre exemplu, publicaţia condusă de Virgil Ierunca şi Nicolae Petra). Lista colaboratorilor, a scriitorilor şi artiştilor (pictori, cântăreţi etc.) care au trecut pe la cenaclu sau au semnat în paginile revistei este impunătoare. Voi menţiona aici doar câteva nume: Dinu Adameşteanu, Wolf von Aichelburg, Ştefan Baciu, Nicolae Balotă, Vintilă Horia, Cicerone Ioniţoiu, Mircea Iorgulescu, Alexandru Lungu, Vlad Mugur, Virgil Nemoianu, Mariana Şora, Alexandru Ciorănescu, Pavel Chihaia, Ion Negoiţescu, Aneli-Ute Gabány, Emil Hurezeanu, Radu Maier, Horia Stamatu, George Bălan, Noel Bernard, Vlad Georgescu, Alexandru Ecovoiu, Victor Frunză, Dinu Ianculescu etc., etc. Printre colaboratori se numără mulţi redactori ai postului de radio Europa Liberă care atunci funcţiona, după cum se ştie, la Munchen.

La sfârşitul săptămânii trecute s-au sărbătorit, în Munchen, cinci decenii de existenţă a Apoziţiei. În prima zi, pe 28 iunie, manifestările s-au desfăşurat la Consulatul Român. Scriitorul Ion Dumitru (care e şi autorul unei impozante opere memorialistice) a evocat principalele momente din istoria Apoziţiei, amintind şi de redutabilele greutăţi financiare de care s-a izbit. Dl Dumitru a făcut, de-a lungul anilor, eforturi financiare considerabile, împrumutându-se la bănci şi plătind din bani proprii achiziţionarea unor maşini tipografice. Pe aceeaşi linie a evocărilor emoţionante şi în acelaşi timp lucide s-a situat şi scriitorul Gheorghe Săsărman, iar Dan Ciudin, actualul preşedinte al cenaclului, a schiţat câteva proiecte de viitor. În următoarele două zile întâlnirile s-au mutat în sala cu amabilitate pusă la dispoziţie de către Misiunea Română Unită. Sâmbătă am ascultat foarte interesanta comunicare a sociologului Gabriel Anghel (comunicare citită de Laura Sussmann, dl Anghel fiind absent motivat) despre migraţia românească din ultimele decenii, cu insistenţă pe anii când regimul ceauşist făcea comerţ cu carne vie, lăsându-i să plece din ţară, contra cost, pe nemţi şi pe evrei; nu degeaba s-a chemat "epoca de aur"… A urmat o masă rotundă la care, alături de Dan Ciudin, au vorbit Brigitte Drodtoff, de la Asociaţia GeFoRum şi Sevi Mays, de la Societatea Germano-Română pentru integrare şi migraţie; s-a urmărit îndeosebi găsirea unor modalităţi de colaborare între aceste asociaţii şi cenaclul Apoziţia. Împreună cu scriitorul Liviu Antonesei am fost invitaţii din ţară ai cenaclului. În ce mă priveşte am susţinut, tot sâmbătă, o comunicare în care propuneam o privire sintetică asupra României de după căderea comunismului, iar Liviu Antonesei a avut, duminică, un recital poetic. Să nu uit slujba de pomenire a scriitorului Pavel Chihaia, decedat recent, precum şi momentul muzical oferit de Alpinia şi Adrian Sandu, de la Gartner Theater. În sfârşit, reconfortantă a fost reîntâlnirea cu doi vechi prieteni, membri marcanţi ai cenaclului şi foşti redactori ai Europei Libere: Gelu Ionescu, ale cărui intervenţii au stârnit ropote de aplauze (tot lui i-a revenit sarcina să pronunţe cuvântul de încheiere) şi Carmen Pompey, de o generozitate impresionantă şi care a fost o gazdă perfectă. Carmen, care a absolvit Literele la Universitatea din Iaşi în 1971, iar noi nu ne-am mai văzut de atunci…Vă imaginaţi că am avut multe să ne povestim.

Sigur, diaspora de astăzi nu mai este exilul de dinainte de 1989, pe care regimul comunist îl voia rupt de ţară. E drept că se aud şi acum voci, mai ales colegi de-ai Vioricăi Dăncilă, care cer – spre confortul lor şi al partidului – scoaterea din joc a diasporei (de pildă, să nu mai aibă drept de vot…). Ce să-i faci, cota PSD-ului în diasporă este foarte scăzută, iar ticăloşia din 10 august 2018 nu poate fi uitată. Cei cu care m-am întâlnit la Munchen, unii dintre ei oameni simpli, erau de o civilitate ireproşabilă. Doresc să se integreze, dar în acelaşi timp doresc să păstreze contactul cu ţara. Este ceea ce permite ca aventura Apoziţiei să continue. Şi cum să nu fim admirativi când vedem că, de-a lungul atâtor ani, spiritul cenaclului a rămas viu.

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, critic literar şi scriitor