Lumea copiilor

Genetica şi bioingineria. Biologia se digitalizează cu viteză accelerată. Băncile genetice ale viitorului vor cheltui averi măsurate în milioane de unităţi de monedă virtuală pentru a proteja datele clienţilor de atacurile piraţilor cibernetici. În condiţiile în care astăzi este posibilă crearea unui genom sintetic, iar secvenţele de molecule pot fi generate cu ajutorul computerului, e mai mult decât plauzibilă apariţia unei meserii de viitor: inginerul genetic, editorul de gene, părintele umanităţii viitorului. În plus, după apariţia clonării a devenit posibilă clonarea clonării. Dacă acum ne folosim de computere pentru a scrie texte, în viitor ele ar putea fi întrebuinţate pentru a edita fiinţe create în laborator.

Apariţia computerelor cuantice şi progresele remarcabile înregistrate în cercetările de inteligenţă artificială vor impulsiona dezvoltarea de sisteme cognitive artificiale şi de roboţi biohibrizi sau bioelectronici, alcătuiţi din componente mecanice şi ţesut viu. Până acum au fost creaţi microboţi mai mici de un milimetru care ar putea fi introduşi în corpul uman pentru a ucide celule canceroase, bacterii magnetotactice care ar putea transporta medicamente în corp sau roboţi ca nişte viermi care se mişcă prin contracţia unor celule musculare de insectă. Probabil că nu mai avem foarte mult de aşteptat până când vindecarea rănilor sau fracturilor va presupune realizarea unei injecţii cu nanoboţi care ne vor repara, pe dinăuntru, „ţevile” stricate.

Alimentaţia. Asigurarea hranei este astăzi realizată, în manieră experimentală, cu ajutorul unor drone de supraveghere a culturilor, în timp ce alte iniţiative urmăresc transformarea zgârie-norilor din marile aglomerări urbane în clădiri verzi şi vii, care găzduiesc ferme hidroponice urbane sau ferme-container menite să asigure alimentele necesare traiului zilnic al locatarilor. Din meniul de experimente nu sunt excluse nici încercările de a tipări, cu ajutorul imprimantelor 3D, hrană proteică cu gusturi dintre cele mai diverse.

Energia. În sudul Franţei se construieşte primul reactor de fuziune nucleară din lume. Cele 10 milioane de componente care alcătuiesc Reactorul Experimental Termonuclear Internaţional – ITER – sunt asamblate astfel încât, în 2030, reactorul în care se va naşte un soare pe Pământ să devină operaţional. Cercetătorii estimează că ITER va produce 500 de megawaţi, adică suficientă energie pentru jumătate de milion de locuinţe. Plasma de hidrogen va atinge temperatura de 150 de milioane de grade Celsius şi va circula prin reactorul-gogoaşă înconjurat de magneţi supraconductori răciţi până la temperatura vidului interstelar. Valoarea proiectului la care participă 35 de naţiuni este momentan estimată la 22 de miliarde de dolari.

Transportul. Progresele înregistrate în tehnologia de construcţie a rachetelor ne îndeamnă să speculăm că aviaţia, un sistem de transport vechi de un secol ar putea în curând rivaliza cu zborul spaţial suborbital. Unele state se gândesc deja să proiecteze spaţioporturi, în timp ce milionarii prezentului visează la provocările turismului orbital. Totodată, renunţarea progresivă la combustibilii fosili în favoarea transportului electric, precum şi automatizarea din ce mai performantă a reţelelor de transport terestru pare să transforme în realitate clipa în care maşina personală va fi dotată cu echipament de orientare autonomă în trafic.

Finanţele. De-a lungul timpului, oamenii au folosit ca măsură de negoţ bani din scoici, din metale preţioase, bani de hârtie, şi mai nou, bani electronici sau virtuali. Dematerializarea banilor a devenit realitate şi nu avem prea multe motive să ne îndoim că viitorul financiar al omenirii stă într-o monedă virtuală. Pe cât de simplă pare această proiecţie, pe atât de tulbure este ansamblul de instrumente şi practici care vor fi adoptate în viitor de instituţiile financiare pentru gestionarea viitorului financiar al oamenilor. Ar putea fi un sistem asemănător sistemului social de credit experimentat deja de autorităţile chineze (bunăstarea fiecărui cetăţean e corelată cu reputaţia sa) sau un sistem de gestionare guvernat de o inteligenţă artificială rece şi sobră.

Toate cele de mai sus ar putea constitui realităţi cotidiene ale lumii copiilor noştri dacă, prin acţiunea mâinii invizibile a sorţii, oamenii care trăiesc între azi şi mâine nu vor sfârşi în capcana apocalipsei nucleare, în ghearele terorismului cibernetic, în întunericul ignoranţei, foametei şi bolilor sau în prizonieratul extremismului brutal. Vorba ceea: până la Dumnezeu, te mănâncă sfinţii.

Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi