Mai multe griji decât satisfacţii

Pauza competiţională în care a intrat Liga a II-a, a doua dintre cele trei ale sezonului de toamnă, este un bun prilej pentru fiecare club de a analiza ce s-a făcut bine şi ce s-a făcut rău în prima jumătate a sezonului regulat.

Firesc, astfel de analize se întocmesc şi la Politehnica Iaşi. Echipă care în primele nouă runde a înregistrat patru victorii şi cinci eşecuri (golaveraj 13-9), zestre cu care se află pe locul IX al clasamentului. Iaşi e la cinci puncte de primul loc retrogradant şi la cinci lungimi de ultima poziţie care duce în play-off.

Din punct de vedere sportiv, Poli este în obiectiv, ţinta anunţată pentru acest campionat fiind menţinerea fără emoţii în eşalonul doi. Ţinând cont şi de contextul acestui sezon, în care s-a pornit la drum foarte târziu, cu un lot format din doar cinci jucători, nu s-a mers în cantonament, multe dintre transferuri au fost făcute pe repede înainte, iar accidentările au lovit din plin în ultima lună, mai la fiecare meci absentând patru-cinci mijlocaşi importanţi, zestrea acumulată este în limitele normalului.

Şi locurile de unde au fost obţinute punctele, surprinzătoare pentru mulţi deoarece trei din cele patru victorii au fost înregistrate în deplasare, pot fi încadrate în categoria “normal”, ţinând cont de două elemente. Trupa antrenată de Costel Enache este o echipă reactivă, care, de regulă, se simte mai bine în deplasare, iar printre adversarii întâlniţi în deplasare au apărut şi echipe accesibile. Politehnica a câştigat surprinzător, la Timişoara, dar şi la Techirghiol, cu Unirea Constanţa, şi Călăraşi şi nu a jucat deloc rău în partidele pierdute, în care a chinuit serios mari favorite la promovare, Petrolul Ploieşti şi FC Hermannstadt, sibienii marcând decisiv pe final. Numărul de puncte peste aşteptări adus din afara Iaşului a fost anulat de cele trei înfrângeri din patru dueluri de pe teren propriu, victoria, surprinzătoare, cu U Cluj, fiind singura rază de lumină într-un peisaj care a cuprins eşecuri în faţa unor echipe care se gândesc la play-off, Concordia Chiajna, FC Buzău şi Metaloglobus Bucureşti. Regretele sunt şi mai mari dacă amintim că doar egalurile i-ar fi dus la un punctaj de play-off. Acest lucru ar fi fost însă injust dacă luăm în calcul cum arată acum Politehnica, exact a echipă de mijlocul clasamentului eşalonului doi, gândurile de promovare în contextul actual fiind doar un mod de a-ţi fura singur căciula.

Dacă din punct de vedere sportiv lucrurile sunt în grafic, nu acelaşi lucru se poate spune despre atingerea principalului obiectiv stabilit pentru acest sezon, stabilizarea financiară. După cum am mai semnalat, cheltuielile actuale sunt uriaşe pentru obiectivul sportiv avut (în ritmul acesta, se vor cheltui 1,7 – 1,8 milioane euro în acest sezon), duble faţă de cât ar trebui să aibă o formaţie care are ca ţintă menţinerea în eşalonul doi. Ţinând cont şi de “greaua moştenire” şi de dificultăţile absorbţiei fondurilor de la municipalitate,riscul irosirii acestui an, asupra căruia am tot atras atenţia, adică păstrarea nivelului datoriilor la un nivel înalt şi în vara viitoare, rămâne uriaş. Nici măcar câştigul formării unei echipe capabile să joace în elită nu se întrevede de vreme ce lotul actual este format din tineri care nu rup gura târgului şi jucători decenţi de Liga a II-a, vârfurile fiind jucători împrumutaţi, pe care Poli îi va pierde vara viitoare.

Trăgând linie, puţine motive de satisfacţie în Copou, tergiversarea demarării reformelor fiind un balast uriaş pentru un club care a fost supt până la măduvă de marii “iubitori” ai fotbalului ieşean.