Mândria lucrului bine făcut

Pe când învăţământul internaţional înfloreşte în era digitală şi se concep resurse de învăţare optimizate în acord cu interesele şi posibilităţile fiecărui şcolar, noi am pornit-o voiniceşte contra curentului, lucrând cu fudulie proletară la panaceul Manualului Unic. În era sistemelor cognitive artificiale care ating performanţa de a-i dădăci pe alţi roboţi cum să înveţe, strategii educaţiei naţionale lucrează cu sârg la manuale care vor asigura un fb+ învăţământului românesc. Nu avem nici o umbră de îndoială că manualele vor fi bine făcute. De fapt, acestea vor fi atât de bine făcute încât impactul lor va fi năucitor. În condiţiile în care 80% din liceele româneşti înregistrează performanţe scăzute de învăţare şi mai puţin de jumătate din liceeni promovează examenul de bacalaureat, e neimportant cât de performant va fi manualul. Contează, în schimb, buna pregătire ştiinţifică a profesorilor, pentru că ei sunt manualele vii după care elevii se ghidează. Neglijând educatorii, dar întreţinând iluzia manualului unic, guvernanţii se asigură că cetăţenii viitorului vor fi temeinic nepregătiţi şi inadaptaţi la societatea cuantică, deja profeţită de savanţi. Cum ar putea fi altfel, din moment ce ei, adulţii cu frâiele puterii în mâini, demonstrează, pe zi ce trece, că educaţia nu e cea mai importantă resursă a umanităţii, ci un eşec profitabil? Iată un lucru bine făcut: bezmeticirea generaţiilor următoare.

Artizanii lucrului bine făcut se îngrijesc cu încredere şi de oamenii prezentului. De ce să o ducem niţel mai mai bine când am putea să trăim cel puţin la fel de rău ca până acum? O intenţie politică lăudabilă, aceea de a-i face pe oameni să beneficieze de creşterea nivelului de trai, a declanşat o cascadă a scumpirilor care va nărui firava putere de cumpărare a celor necesare traiului zilnic. În România, puterea de cumpărare atinge cam o treime din media europeană. Altfel spus, ne-ar mai trebui încă vreo două vieţi pentru a atinge pragul actual de stabilitate financiară din Occident. Cu picătura, s-au scumpit carburanţii, s-a scumpit electricitatea, s-a tot scumpit gazul. Au crescut facturile, cresc şi preţurile. Conform datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică, la un venit mediu lunar de 3250 lei/gospodărie, cheltuielile s-au ridicat, în primul trimestru al acestui an, la un total de 2761 lei, însemnând 85% din venit. Asta înseamnă să trăieşti de azi pe mâine, să îţi fie imposibil să faci economii care ar asigura bătrâneţi ferite de povara grea a bolilor şi a sărăciei. În plus, mulţi experţi financiari consideră că reducerea contribuţiilor la Pilonul II de pensii diminuează semnificativ (cu 20%) retribuţiile private ale viitorilor pensionari, ceea ce înseamnă că, peste două decenii, cei care sunt acum în putere vor fi, ca şi pensionarii prezentului, la cheremul politicienilor. Şi ce învăţătură primim de la unii dintre ei? Decât să munceşti, mai bine furi. Iată un alt lucru bine făcut: îngroparea viitorului.

Cu educaţia contra curentului şi cu bunăstarea la pământ, rămânem, totuşi, cu mândria de a fi români, aşa cum sugerează sloganul. Dar ce mândrie! Cu fudulie prostească, statul îşi batjocoreşte cetăţenii, iar cetăţenilor le este lehamite de guvernanţi. Tabloul viu al sindromului "sătul de România" este dezastrul demografic ascuns ca gunoiul sub preşul sclipicios al programelor de guvernare din ultimul deceniu. Statistica ne informează că, până în 2060, populaţia României va scădea la aproximativ 13 milioane de locuitori. Pare foarte îndepărtat anul 2060, dar unii dintre cititorii acestor rânduri vor trăi să vadă ce le va aduce anul respectiv. Ne rezumăm, deci, să semnalăm că, în urmă cu doi ani, numărul emigranţilor care au părăsit România era estimat la 3,4 milioane de persoane, cei mai mulţi dintre românii plecaţi în străinătate stabilindu-se în Italia (30%), Spania (19%) şi Germania (17%). Bejenia are cauze eminamente economice. S-a săturat lumea de ţara câinilor cu colaci în coadă. Iată încă un lucru bine făcut: exilul economic, fugărirea masivă a cetăţenilor.

Fără educaţie, fără viitor, fără popor. Mândria lucrului bine făcut.

Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi