Marea ţigăniadă

Capitală istorică a Banatului, al doilea mare oraş al Ungariei Mari (prin 1914), considerată Mica Vienă, graţie arhitecturii sale deosebite, dar şi capitală culturală europeană în 2021, Timişoara este astăzi un oraş mizerabil, mult sub Clujul lui Boc, de pildă. Centrul este neîngrijit şi paradit, faţadele clădirilor importante (şi nu numai) îţi cad în cap, străzile sunt murdare şi defecte, autogara este infectă etc. Cine a cunoscut oraşul înainte de 1989 se cutremură de oroare. Din păcate, cei care au locuit în Timişoara înainte de 1918 nu mai sunt, ca să ne povestească despre burgul antebelic atât de lăudat altădată.

Aud că, după 20 de ani în care s-a tot scris despre şmenurile imobiliare din oraşul în care s-a investit enorm, DNA a intrat, în sfârşit, pe fir. Se spune că aproape 1.000 de clădiri au fost furate de către unul sau mai multe clanuri de romi, dar că primăria ţărănistului Gheorghe Ciuhandu (fostul edil) nu a făcut absolut nimic pentru a stăvili jaful. Caraghiosul de Nicolae Robu, actualul primar al Timişoarei, pare mai puţin vinovat, dar la fel de lipsit de viziune ca şi predecesorul său.

Două erau metodele principale prin care imobilele erau ciordite. În prima dintre ele, ţiganii făceau pur şi simplu rost de drepturile litigioase (de proprietate) şi prin metode specifice convingeau judecătorii să le dea dreptate. Azi, aceiaşi judecători au pensii speciale de mii de euro şi afirmă că au respectat legea! Oare de ce nu o respectau şi când apelau la justiţie adevăraţii proprietari, etnici germani, de regulă?

A doua metodă era mai perversă. Imediat ce puneau ochii pe un imobil central şi valoros, ţiganii plantau (cu ajutorul cui?) un chiriaş în interior şi începea infernul. Ceilaţi locatari erau terorizaţi de scandal, mizerie şi puradei, iar când nu mergea niciuna dintre aceste tehnici de intimidare începeau ameninţările menite a alunga restul chiriaşilor din clădire. Unii au plecat scârbiţi, alţii au mers la primărie, poliţie sau tribunal, dar li s-a trântit uşa în nas. De ce?

Chestionat de presă despre cauzele pasivităţii de care a dat dovadă în privinţa acestui jaf uluitor în cei 16 ani de mandat, faimosul Gheorghe Ciuhandu a făcut pe niznaiul. Nu ştia cine sunt acele clanuri de romi, nu ştia de unde vin, nu ştia cine le ajută, dar a dărâmat opt case ridicate ilegal (câte una la doi ani – câtă eficienţă!). În opinia ţărănistului, trebuiau să se sesizeze serviciile secrete. I-auzi! Perfecta organizare de care au dat dovadă ţiganii demonstrează că toată operaţiunea a fost făcută cu sprijinul a numeroşi funcţionari din primărie, cărora li s-au adăugat poliţişti, magistraţi, agenţi secreţi şi politicieni. Or, poate, taman ăştia din urmă au fost de fapt cei dintâi. (Să ne aducem aminte că infractorul Bercea Mondial din Slatina şi-a început cariera ca apropiat şi sponsor al PDSR şi a încheiat-o ca rudă a lui Traian Băsescu!).

Ciuhandu recunoaşte totuşi că jaful a început prin 1995 -1996, când legile favorizau infractorii. Aşa e. Ca şi Dragnea azi, Iliescu făcea, în anii 1990, eforturi disperate pentru a-i salva de justiţie pe penalii din dispărutul PCR şi defuncta securitate. Dar fostul primar uită să spună că, după 1996 (până în 2000), puterea a fost preluată de către CDR – alianţă politică în care rolul conducător era asigurat de către PNŢCD, partidul său! De ce noii guvernanţi nu au schimbat rapid legile? De ce nu au reinstaurat dreptatea? De ce nu i-au arestat pe cei vinovaţi? E drept că întâiul premier al Convenţiei a fost nulitatea sinistră numită Victor Ciorbea, individ vândut azi pesediştilor pentru o pensie specială de 8.000 de euro!

Nu ştiu care va fi deznodământul anchetei demarate de DNA , dar morala e una singură. Când legea îi apără pe infractori, când corupţia este singura cale utilizată de către funcţionari pentru a-şi ridica statutul social, când puterea îşi schimbă culoarea dar nu şi năravul, atunci orice oraş liber (iar Timişoara a fost primul oraş liber din România!) se poate transforma într-un oraş furat bucată cu bucată!

Cătălin ONOFREI, catalin.onofrei@ziaruldeiasi.ro