Mărunte?

► Binele, la disperare. Din Turcia am aflat (A 3, 22 mai) că 104 militari, condamnaţi la închisoare pe viaţă pentru participare la încercarea de lovitură de stat din 15 iulie 2016, după tipul sentinţei, „vor beneficia de condiţii mai grele de detenţie decât alţi condamnaţi". Aşadar, ce înseamnă binele nu mai contează, după cum constatăm din cele ce urmează: „În final, la ora 21:36, a venit şi ambulanţa, după 70 de minute, adică după mai bine de o oră" (/b365.ro/); sau: „… au fost şi cazuri când s-au aşteptat mai bine de 24 de ore" (/independentonline.ro/). Se pare, după ultimele enunţuri, că „mai mult" ar fi pe cale să dispară! Cât despre beneficii, fireşte că nu tuturor le poţi pretinde să ştie ce înseamnă. Dovadă (mai veche) dinspre ai noştri: am înregistrat cândva o ciudată satisfacţie (aparentă), exprimată astfel: [din cauza creşterii TVA] „românii vor beneficia de o scădere a nivelului de trai cu 14%" (Realtv, 4. 08.2005, ora 6,40).

► Revenirea „părintelui"? Noutăţi: „Judecătorii au pus oprire pe averea fostului părinte Pomohaci" aflam de la un reporter de la Romtv, 23.05 (ora 18,20). Apoi, în chestie, lucrurile sunt destul de încurcate. În primul rând, vorbind despre Cristian Pomohaci ca „fost" (acum „caterisit"), n-ai oricum de ce să-i zici „părinte": apelativul presupune determinantul „⁓ sufletesc", cum este gratificat un preot, ca să nu mai vorbim de faptul că pentru Dumnezeu însuşi există vocativul „Părinte Ceresc!". Sunt numiţi însă „Părinţi ai Bisericii" teologii care au pus bazele dogmaticii cultului creştin (patrologia), ca doctrină teologico-filosofică. Şi nici nu este vorba doar de aceste înalte niveluri: mai aproape de noi, măcar o minimă sfiiciune te-ar putea determina să faci o comparaţie, ţinând seama de personaje, atunci când asociezi apelativul cu numele unui (se pare) infractor, faţă de acel potrivit în cazurile „Părintele Stăniloae", „Părintele Arsenie Boca" şi puţine altele.

► Cât despre avere, se pune iarăşi problema respectului, dar, de data aceasta, faţă de o terminologie profesională, cea juridico-administrativă, când, în cauză este jargonul tehnic. Poţi opri, la propriu, ceva care este în mişcare, dar legile şi juriştii, pentru a numi o noţiune înrudită, interzicerea, împiedicarea folosirii unor bunuri, folosesc termenul poprire. Va fi fost, dacă ne referim la substantiv, o încercare de apropiere de telespectator, dar înseamnă şi necunoaşterea speţei şi a registrului domeniului. De pe internet: „… s-a dispus, astăzi, efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul Pomohaci Cristian pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală"; „procurorii au dispus în cauză instituirea măsurii asiguratorii a popririi sumelor de bani aflate într-un cont bancar al suspectului".

► Relicve. În terminologia juridico-administrativă găsim şi alţi termeni populari care mai sunt utilizaţi cu valoare tehnică: „îngrădirea drepturilor", „ocrotirea bunurilor", ba chiar, într-o lege privind probleme electorale, „delictul de sluţire"; cf. şi Legea nr. 301 din 2004, Codul penal („Delicte contra integrităţii corporale"); printre cazurile de „vătămare corporală gravă" figurează „pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionării acestora, o infirmitate permanentă fizică sau psihică, sluţirea, avortul ori punerea în primejdie a vieţii persoanei". C-aşa-i cu legea; dacă vrei să schimbi un termen, trebuie să dai o nouă lege!

► Reciclare. Termenul turnător vine de la verbul argotic (a) turna, cu sensul „a pârî, a denunţa pe cineva", reflectând, la origine, nemulţumirea, chiar dispreţul puşcăriaşilor pentru unul dintre ei care făcea, pe ascuns, jocul conducerii închisorii. În limbajul invitaţilor la diferite emisiuni cu… dezbateri tv, substantivul şi verbul corespunzător sunt folosite în registru aparent etic, dar din perspectiva stărilor de spirit ale mediului de provenienţă. Când, de exemplu, un important oficial refuză să-i răspundă unui fost aliat politic, declarând „mie nu-mi place să conversez cu turnătorii…" (/mediafax.ro/), impresia este că în discuţie ar fi absenţa unei anumite solidarităţi de grup, trădarea acestuia („ştii tu ce ştim, dar nu trebuia să torni la DNA"). Poate fi presupusă, însă, chiar prezumţia unei vinovăţii a victimelor atunci când se relatează, de exemplu, că „printre cei turnaţi erau actorul Ion Caramitru şi scriitorul Dinu Săraru" (/asapteadimensiune.ro/).

► Cazul pare să pornească şi de la ciudatul vocabular de mixaj infracţionalo-juridic folosit de procurori dezinvolt abuzivi ce au făcut recent obiectul unor stupefiante dezvăluiri publice.

Stelian Dumistrăcel este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi