Ne mai miră ceva în sportul ieşean?

Cine s-a gândit că la bugetul sărac pentru sport era justificată o tăiere în carne vie şi o alegere dureroasă s-a înşelat amarnic şi nu a înţeles nimic din meandrele politicii sportive stufoase a conducătorilor urbei bahluviene. Nu ne putem permite să ţinem în braţe atât de multe echipe, e clar? Fotbalul e fotbal, cel mai iubit sport de echipă, trebuie să-i dăm ce i se cuvine. Baschetul este foarte iubit la clubul sportiv Politehnica, deci merită şi el puţină atenţie. Handbalul îl pasăm la Consiliul Judeţean, iar rugbiul…. Dumnezeu cu mila. Trebuie să alegem cumva!  Corect?

Corect pe naiba şi expresia neacademică este demonstrată de ultimele evenimente. De exemplu, la poziţia ocupată de echipa masculină de handbal, o salvare de la retrogradare implica o campanie puternică de transferuri. Ori, campionatul se reia în această săptămână şi în materie de lot Iaşul e tot în faza tatonărilor.

Că echipa de rugby se destramă, nu-i de mirare. Surpriza vine de la baschet, echipa iubită şi pe bulevardul “Ştefan cel Mare” şi pe “Lascăr Catargi”. Era greu de crezut că şi această echipă va fi neplătită cu lunile (se merge pe a cincea) ca şi celelalte. Probabil că a dat destule dureri de cap şi bătăi de inimă, acolo sus: parchet, tabelă de marcaj, cronometre, deplasări costisitoare fără sfârşit, etc… Iată că jucătorii pleacă unul după altul: la Popovici, Bjelic şi Jones s-a renunţat, au plecat Lipkens, Keely, despre Tsintsadze nu se mai ştie dacă are chef de viza pentru România, acum şi Balogun, cel mai bun marcator (17 puncte / meci) s-a dus după Keely în Grecia, la aceeaşi echipă Gymnastikos Larissa-Faros. Dintre străini, au mai rămas deocamdată Jackson, Roberts şi Cvetanovic. Şi pentru ca tortul să aibă şi moţ în formă de cireaşă s-a anunţat şi o nouă conducere tehnică, ceea ce înseamnă implicit renunţarea la antrenorul grec Yoannis Tsirogiannis, căruia tocmai i se prelungise contractul pe doi ani. Cel care se spune că va prelua echipa este fostul selecţioner al naţionalei, Marcel Ţenter, dar cum acesta are probleme serioase de sănătate şi nu se poate implica direct, clujeanul va fi doar consilier, iar antrenorul pe hârtie va fi fostul elev al lui Ţenter la UBT Cluj, Branko Jorovic. Sârbul nu are nicio experienţă în antrenorat, însă poate urma exemplul de la rugby. Nici Cosmin Raţiu nu era antrenor cu experienţă atunci când a venit la Iaşi, dar a rămas şi se descurcă. Evident, cu ce are! Rămâne doar de văzut cum se va realiza despărţirea de Tsirogiannis, după două experienţe nefericite în baschetul ieşean.

În concluzie, se prefigurează un far călăuzitor în meandrele politicii sportive bahluviene: mai întâi, grupările sunt încurajate să facă transferuri bune pentru a ataca performanţa, iar apoi, încep întârzierile la salarii, reproşurile, schimbările de staff, etc. Aşa s-a întâmplat şi la baschetul feminin, aşa s-a întâmplat şi la rugby . Dacă unul dintre sporturile alese al aleşilor ieşeni a ajuns într-o astfel de criză, nu ne miră ce se va întâmplă cu celelalte. Din acest punct de vedere, nici cei care îndrăgesc enorm fotbalul nu au motive să stea liniştiţi.

PS:  “Ne vedem la sală ! Prima partida acasă va fi cea din 18 februarie cu Phoenix Galaţi. Veţi vedea armăsarii in galop pe noua suprafaţă de lemn masiv la care se lucrează în aceste zile”, se scrie pe pagina de facebook a secţiei de baschet. No comment!