Caută 
2 MIN
* … Noroi, schije, fum şi sânge, resturi împrăştiate prin faţa tranşeelor, pe "pământul nimănui", sau agăţate de sârma ghimpată, resturi acum anonime, unele încă purtând zdrenţe albastre ori cenuşii de uniformă… Căpitanul strigă, încercând să acopere urletul tunurilor germane, dar fu spulberat de un obuz, apoi strigă şi sergentul, până când dispăru într-un nor de foc, fum şi metal fierbinte. După el, şi caporalul începu să strige, să-l audă toţi cei din adăpostul plin de păduchi, şobolani şi groază: "Gazeee! Nemţii au dat gazeee! Atac cu gazee! Puneţi măştileee! Gazeee! Măştileee!". Striga în franceză, cu accent breton… Era în 1916, puţin mai la nord-est de Verdun, lângă Fleury, în vârful primului măcel al lumii. Era Frontul de Vest, era Primul Război Mondial, acolo unde coşmarul devenise realitate, pe pământul sfârtecat al Franţei…
* Într-o bucată mică de tranşee, rămasă nescormonită de focul artileriei germane care scuipa prin guri de oţel obuze de toate calibrele, învelit în noroiul în care toţi trăiau, mâncau, luptau şi mureau, soldatul Jeannot Labite tocmai se trezise din somn. Se trezise din cauza unui păduche care îi intrase într-o nară, dar şi din pricina strigătelor caporalului, cum că "Gazeeee!". Se trezise, se scărpinase în fund, apoi în nas, apoi îşi supse o măsea cariată şi începu dintr-o dată să se gândească, pentru prima dată în viaţa lui…
* "Ăsta strigă că gaze, că e atac cu gaze, iperită, clor, ce-o mai fi, dar eu ştiu bine de la toţi bătrânii din cătunul meu, care m-au învăţat când am fost în ultima permisie, că nu există gaze. Ştiu ei mai bine, că-s viticultori bătrâni, au experienţă, deşi nimeni nu are carte. Nu există gaze, e doar o şmecherie a farmaciştilor, să facă bani, să vândă măşti de gaze! Aşa mi-au zis, că prin mască nu se poate respira, că am fost lăsaţi pe pământ fără măşti, că de la măşti ne irităm, facem bube pe faţă, ne strică la creier. Nu trebuie să punem măşti, că sunt, de fapt, botniţe! Şi acum vine ăsta, un caporal, care zbiară că cică să-mi pun mască! Sigur e în slujba vânzătorilor de măşti! Are interese! Cred că nici obuze nu există! Mă c*c în ele! Botniţă? Nu-mi pun masc…".
* Soldatul Jeannot Labite nu şi-a pus masca de gaze, fiindcă nu există gaze, aşadar s-a tăvălit niţel prin noroiul din tranşee, ca o găină cu capul tăiat, a horcăit, a izbit cu picioarele şi pumnii în pământ, a urlat, a încercat să fure masca unui coleg, dar n-a mai apucat să se ridice. Jeannot Labite n-a mai apucat nici să aibă urmaşi, însă alţii ca el, din întreaga lume, au apucat. Aveţi grijă!
