Niscaiva premiere

Iohannis în presa germană

N-am urmărit chiar cu atenţie ecoul câştigării celui de-al doilea mandat al lui Klaus Iohannis la preşedinţia României în presa germană. Dar atâta am remarcat: săptămânalul Der Spiegel, care-n chiar ziua primului tur a publicat un articol (parcă scris la comanda cuiva interesat) semnat de jurnalistul liber-profesionist specializat pe Europa de Sud-Est Keno Verseck (Rumäniens Präsident Johannis vor der Wahl – Der Held, der versagte – und doch siegen wird/ Preşedintele României Iohannis înainte de vot – Eroul care a eşuat şi care totuşi va câştiga – comentarii? 3, din care două convingător contraargumentative…) nu s-a mai obosit şi a consemnat victoria lui Iohannis preluând şi prelucrând două materiale de la dpa (Deutsche Presseagentur). Săptămânalul Die Zeit, însă, măcar a redactat un material bazându-se pe trei agenţii de presă (dpa, AFP, AP), concluzia interesantă a articolului updatat în 25.11.19 ("Klaus Iohannis rămâne preşedintele României") fiind următoarea consideraţie de geopolitică regională: "Iohannis e considerat în Europa de Est ca o contrapondere la antieuropeanul premier ungar Viktor Orban şi partidul polonez naţionalist de dreapta Justiţie şi Dreptate". Comentarii? 37.

România, fata asta prostită de 30 de ani

De Ziua Naţională a României, jurnalista Paula Herlo de la ProTV a făcut un mic reportaj cu şi despre profesoara Carmen Ion de la Colegiul Pedagogic "Spiru Haret" din Focşani şi metodele ei inedite de predare. Pe final, profesoara a fost întrebată ce-ar spune României dacă ar fi s-o întâlnească faţă-n faţă. Iată-i răspunsul (citez din memorie):

– Fată, revino-ţi! Revino-ţi, fată, ce te-ai prostit aşa, că tu poţi mult mai mult!

Şi-aş îmbrăţişa-o. Şi apoi aş plânge.

Trist, dacă ne gândim că au trecut 30 de ani de la căderea comunismului ca regim, dar şi emoţionant şi dătător de speranţă.

Dorinţă de viaţă

Lunea trecută, în drum spre Alexandru (adică spre singurul chioşc din zonă unde mai găseşti Ziarul de Iaşi!??), am surprins pe-o alee din Mircea o frântură de discuţie. Două fraze, mai exact, rostite de-o băbuţă strâmbă-n picioare, cu baston şi ponosit îmbrăcată, către un bărbat cu cel puţin 40 de ani mai puţini:

– Am optzeci´cinci de ani şi tot nu vreau să mor! Cine vrea să se ducă acolo?

Apoi, bărbatul şi-a văzut de drum. Iar băbuţa, şontâc-şontâc, şi-a văzut de-al ei, bodogănind de-acum ceva de una singură. Habar n-am dacă se cunoşteau – mai degrabă nu.

Dacă Stănescu Tr(actor)istu…

…are dreptate şi Viorica Dăncilă a decis să ceară congres al PSD (unde să fie aleasă şefa partidului) şi apoi să dorească să candideze la preşedinţia României în urma unei discuţii de vreo jumătate de oră cu Iohannis, cam ce altă părere poţi să ai despre PSD decât aceea că acest partid a fost condus şi după condamnarea lui Dragnea de nişte proşti care au votat-o pe "proasta"-premier preşedinte de partid şi apoi au desemnat-o pe "proasta"-şefă candidat la preşedinţie, obţinând rezultatul ştiut: cel mai prost scor la prezidenţiale din 1990 încoace.

Dacă Stănescu Tr(actor)istu n-are dreptate, concluzia este, desigur, fix aceeaşi.

Premieră pe tren

Sâmbătă dimineaţă am ajuns la ţară, la Amnaş. Şi asta mai bine decât speram:

– vagon nou/modernizat, cu premieră românească: se anunţă staţia următoare cu câteva minute înainte (şi asta de trei ori), dar numai prin voce – pe ecrănelul din mijlocul vagonului probabil ar fi trebuit să apară şi scris acelaşi anunţ, dar acolo a tronat tot drumul doar urarea CFR Călători: "Călătorie plăcută!"!!!

(În paranteză fie spus – că apoi de la Suceava până la Cluj n-a mai fost căldură, de, asta e. Probabil ca să nu uităm în ce ţară ne aflăm, totuşi.)

Altfel, după ce-am coborât la Sălişte şi-am traversat podul peste autostradă, nu mică mi-a fost mirarea să văd că, în fine, s-a reasfaltat cât de cât ca lumea şi prima jumătate din drum, ce mai e frumos, cu bandă continuă ori discontinuă pe mijloc, după caz, cu marcarea marginilor carosabilului tot cu albul benzii din mijloc. Când s-o fi făcut? N-a ştiut să mi-o spună nici şoferul cu dubiţa care m-a luat până-n sat – era prima oară după o lună că venea iar la Amnaş. Bănuiala mea simplă e că s-o fi asfaltat drumul probabil înainte de alegeri, poate între tururi…

Patriotul grijuliu

Sâmbătă, mergând eu să cumpăr un litru de lapte de la unul din (după ştiinţa mea) cei doi fermieri din sat, am remarcat pe una din casele de pe Longgoas (Uliţa Lungă) un tricolor îmbrăcat grijuliu în nailon, aşa, ca să fie ferit de intemperii. La întoarcere, evident că l-am fotografiat: aşa ceva eu n-am mai văz’t şi nici nu cred că a mai vüzut cineva până acum. Oare cum o fi arătând&sunând, frate, dacă bate vântul mai tăricel?

Michael Astner este poet, traducător şi publicist