O apărare care l-a salvat, deşi nu avea permis: judecătorii primei instanţe nu i-au individualizat pedeapsa

De sfinţii Constantin şi Elena, în 2020, Marius Iliescu fusese oprit de poliţişti pe când se afla la volanul unui BMW, pe raza comunei Ungheni. A prezentat la control un permis de conducere ceh, emis în februarie. Actul li s-a părut suspect poliţiştilor, aşa că l-au reţinut, eliberându-i în schimb şoferului o dovadă de circulaţie. Câteva luni mai târziu, de sfinţii Mihail şi Gavriil, şoferul a fost oprit din nou, în aceeaşi comună. A prezentat la control dovada primită, iar totul părea în regulă.

Ulterior însă, poliţiştii au constatat că Iliescu nu apărea în baza de date naţională ca posesor al unui permis de conducere, iar autorităţile cehe nu auziseră nici ele de dânsul. Ca urmare, a fost trimis în judecată pentru conducere fără permis. Şi-a recunoscut fapta, iar magistraţii Judecătoriei ieşene l-au condamnat la 10 luni de închisoare, cu suspendarea executării pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, plus o interdicţie de a conduce pe încă doi ani după expirarea termenului de încercare. Judecătorii au precizat că nu se poate pune problema unei amânări a pedepsei, întrucât inculpatul ignorase regulile de bază ale circulaţiei rutiere, conducând nu doar fără permis, ci chiar cu unul care probabil era fals.

Deşi relativ uşoară, sentinţa a fost contestată de Iliescu. În motivele de apel, acesta a arătat că după trimiterea în judecată conştientizase gravitatea faptei sale şi urmase cursurile unei şcoli de şoferi. În martie 2023, cu trei luni înainte de condamnare, obţinuse legal permisul de conducere. Condamnarea îl punea în situaţia de a îi fi anulat permisul abia obţinut şi de a nu mai putea conduce timp de patru ani, cei doi ani ai termenului de supraveghere, plus cei doi de interdicţie. În opinia sa, măsura ar fi fost nemeritat de dură, în condiţiile în care acelaşi judecător dispusese în aceeaşi zi în cazul unui alt şofer, prins la volan cu o alcoolemie de 2‰, amânarea pedepsei. Or, aprecia Iliescu, conducerea sub influenţa alcoolului era o infracţiune mai gravă. Iliescu verificase mai multe sentinţe pronunţate de acelaşi complet care îl condamnase pe el şi constatase că, „indiferent de acuzaţiile aduse, de modul de săvârşire sau urmările produse, în majoritatea cazurilor, acesta dispune condamnarea inculpaţilor şi, cu titlu de pedeapsă complementară, interzicerea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 2 ani”. Aceasta însemna practic, că nu fusese făcută o individualizare a pedepsei în funcţie de situaţia fiecărui inculpat.

Analizând dosarul, Curtea de Apel a apreciat că prima instanţă interpretase corect probele prezentate, iar vinovăţia lui Iliescu era evidentă. Totuşi, se putea discuta individualizarea pedepsei. Iliescu nu se sustrăsese urmăririi penale şi judecăţii, se afla la primul conflict cu legea penală, nu provocase niciun accident şi avea o conduită bună în societate. „Aplicarea efectivă a pedepsei se îndepărtează de rolul pe care procesul penal trebuie să îl aibă în sensul reintegrării, în contextul în care menţinerea soluţiei de condamnare ar avea consecinţă foarte grave asupra situaţiei sale, dar şi asupra copilului minor care se află în întreţinerea sa, întrucât ar conduce cel mai probabil la pierderea locului de muncă, a singurei surse de venit, perspectivele reîncadrării în muncă în contextul economic actual fiind reduse”, au spus judecătorii.

Aceştia au apreciat că se poate dispune amânarea aplicării pedepsei de 10 luni de închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani. În acest mod, cazierul şoferului rămânea neatins, el putându-şi păstra permisul de conducere obţinut legal.