O seară în Copou bună de pus în ramă

marți, 29 septembrie 2020, 01:43
5 MIN
 O seară în Copou bună de pus în ramă

 

Schimbarea la faţă a trupei ieşene este evidentă de când antrenor este Daniel Pancu

Nu puţini au fost cei care, înaintea startului sezonului, au privit cu (foarte multă) neîncredere numele exponenţiale ale Politehnicii Iaşi, antrenorul Daniel Pancu şi căpitanul de echipă Andrei Cristea. Celui mai valoros jucător crescut vreodată în Copou i se contestau capacităţile de antrenor, iar cel mai important fotbalist ieşean de după 1989 era considerat “terminat”. Duminică, după victoria obţinută de Poli cu 5-2 în faţa FCSB, corul contestatarilor a fost redus la tăcere! Fie şi doar pentru o seară… Asta pentru că Pancu şi Cristea au fost determinanţi în succesul la scor obţinut în faţa bucureştenilor, care putea avea proporţii cosmice dacă Iaşul nu se juca, de multe ori, cu ocaziile, raportul acestora fiind 7-3, De altfel şi la alte capitole statistice Poli a câştigat la scor (15-8 la şuturi, 9-4 la şuturi pe poartă), doar la cornere fiind egalitate, 4-4.

Pancu a schimbat radical faţa unei echipe care în vară, deşi avea în lot şi jucători cu salarii foarte mari şi fotbalişti determinanţi, precum Omoh şi Luckassen, precum şi un antrenor cu ştaif, Mircea Rednic, părea blazată, divizată, ajungând să se salveze de la retrogradare prin birouri. “Diamantul din Nicolina” l-a făcut să alerge non-stop până şi pe capriciosul Platini, determinarea Politehnicii, o echipă mică, cu jucători fără cotă, fiind unul din atuurile majore ale ieşenilor. Apoi, fotbalul propus de Pancu este curajos (pentru unii – riscant chiar), plăcut ochiului, cu priză la marea masă. Nu în ultimul rând, trebuie precizat că simţul deosebit al jocului celui care a furat meserie de la titani precum Mircea Lucescu ori Vicente del Bosque s-a simţit şi duminică. Pancu a făcut o mutare importantă în economia partidei prin plasarea lui Vanzo în coasta apărării “roş-albastre” şi poziţionarea bună pe plan defensiv a lui Platini după eroarea din start, decizii foarte importante în economia jocului. Antrenorului i-a ieşit astfel până acum mutarea extrem de riscantă pe care a făcut-o în vară, când a renunţat la caldul fotoliul de preşedinte al Rapidului şi la avantaje materiale importante pentru a prelua un post instabil, la o echipă cu probleme grave. Până la confirmare e drum lung, însă prima impresie este mult peste aşteptări.

Duminică, de fapt corect spus este “Şi duminică”, principalul ajutor al tehnicianului în teren a fost Andrei Cristea, supranumit de Pancu după meci “Ştefan cel Mare”. Venit în Iaşi prima dată în 2008, când antrenor era un alt “domnitor” al Copoului, regretatul Ionuţ Popa, Cristea se încăpăţânează să doboare recorduri după recorduri într-un moment în care merge spre 37 de ani, bornele importante atinse de Andrei fiind amintite ieri. Dăruit total culorilor, cu cifre impresionante şi din punct de vedere fizic, având foame de gol ca la începuturile carierei, profesionist în pregătire, Cristea a înţeles perfect ceea ce îşi doreşte fostul său coleg de la Şcoala de Antrenori, Pancu, şi, după reuşita de la Arad, din etapa precedentă, a punctat în faţa FCSB de trei ori şi a dat şi o pasă decisivă, genială. În plus, şi-a încurajat în permanenţă coechipierii, le-a dat sfaturi celor care, în euforia partidei, uitau de ce le-a spus Pancu în vestiar. Cristea confirmă astfel prin fapte, nu prin vorbe, că este trup şi suflet pentru echipă şi oraş, chiar dacă e născut şi format la 125 de kilometri de Copou, dându-le astfel o palmă aspră celor care, bazându-se pe locul naşterii scris în buletin, încercau să prostească lumea clamând o falsă iubire uriaşă faţă de un club pe care îl spoliau…

Mai trebuie precizat că nici măcar arbitrul Feşnic, care a împins discret de la spate trupa lui Gigi Becali, nu a putut opri tăvălugul moldovenilor.

Pe lângă motivele de bucurie pe care le are după meciul de duminică şi după startul mult peste aşteptări al unui sezon în care condiţiile sunt de nivelul eşalonului doi, Politehnica are şi destule lucruri de pus la punct. Din păcate, semnalele de alarmă pe care le-am tras în legătură cu fragilitatea defensivă s-au confirmat şi duminică. Axinte este prea crud pentru a acoperi poarta şi un post under 21, iar în centrul defensivei e nevoie imperioasă de aducerea unui stoper rutinat. Apoi, banca de rezerve este în continuare extrem de subţire, Poli stând bine doar numeric acum la capitolul soluţii de avarie. Nu în ultimul rând gafele individuale continuă să apară, e drept numărul lor diminuându-se treptat. Un alt capitol la care ar mai trebui lucrat este concentrarea pe tot parcursul meciului. Tratarea cu superficialitate a unor faze în momentul în care Iaşi conducea cu două goluri şi putea răpune definitiv FCSB mult mai devreme putea să coste, la 3-1 şi 4-2 oaspeţii având ocazii bune.

Pentru Politehnica urmează un nou meci dificil, cu siguranţă cel mai dificil de până acum. Vineri, Iaşul joacă la Craiova în faţa liderului incontestabil al Ligii I, o echipă foarte puternică, care evoluează excelent şi vizează titlul. Dacă nu se va uita că succesul la scor obţinut în faţa FCSB a fost facilitat şi de problemele majore din tabăra bucureştenilor, dacă euforia se va stinge repede, dacă Iaşul va găsi posibilitatea de a fi proaspătă la ora meciului şi dacă va avea şi un dram de noroc, infimele şanse pe care Poli le are de a nu pleca învinsă din Bănie în runda a VI-a vor putea fi concretizate.

 

Poli – catalog

 

Axinte (4,5) – ezitant, a greşit la ambele goluri ale oaspeţilor, a avut o intervenţie bună în minutul 40, la scorul de 3-1.

Onea (5,5) – primul gol al oaspeţilor l-a prins prea avansat, a muncit mult.

Mihalache (6) – exemplu de determinare.

Baxevanos (5) – crud.

Buşu (6,5) – şi-a pus în valoare experienţa, a dat o pasă de gol.

Vanzo (6) – joc tactic foarte bun, a stat des în coasta apărării adverse, incomodând construcţia.

Breeveld (6) – a ţinut bine mijlocul.

Passaglia (7,5) – a contribuit la primul gol, a marcat şi a dat o pasă de gol.

Platini (6,5) – de nerecunoscut, în sens pozitiv, privind implicarea, a dat mai multe pase bune, între care una de gol, a coborât şi în defensivă.

A. Cristea (9,5) – un meci aproape de perfecţiune încununat cu trei goluri şi o pasă de gol.

Calcan (7) – a înscris ultimul gol.

De Iriondo (5) – a intrat prost în joc.

Zajmovic (5,5) – câteva încercări.

Fr. Cristea, Popadiuc şi Acka au intrat în minutul 88.

 

 

Foto: Adrian Cuba: AGERPRES

 

Comentarii